Așchia din proverb

O străveche zicere românească, dar care are echivalente și în alte limbi (probabil că în mai toate!), spune că „Așchia nu sare departe de trunchi”. Ideea, lesne de înțeles până și de analfabeții funcțional, este că și copiii fac ce fac părinții lor, copiindu-i pe aceștia în cele mai multe cazuri. Evident că și părinții au un rol important în această perpetuare a obiceiurilor și activităților lor, transmițându-le copiilor ceea ce e cu adevărat important pentru ca aceștia să îi urmeze și chiar să-i depășească, lucru pe care orice părinte normal și-l dorește. În sport (dar nu numai, în muzică lucrurile petrecându-se aproape identic), cazurile în care copiii au depășit performanțele părinților (ne referim la marii performeri, la cei de importanță națională, dacă nu internațională) sau le-au egalat măcar sunt extrem de rare, mai degrabă inexistente. Pentru că fotbalul ne e mereu cel mai la îndemână, să vă dau numele câtorva fotbaliști uriași care au avut/au băieți pe care i-au făcut fotbaliști. Încep cu numele suprem: Pele. Unul singur dintre cei trei băieți ai săi a jucat o vreme ca portar la echipe de mâna a doua, dar și-a încheiat cariera repede, făcând pușcărie pentru trafic de droguri. Johan Cruyff, Zinedine Zidane, George Weah, toți au avut băieți pe care i-au făcut fotbaliști. Nimic special, jucători de duzină. Gică Hagi și prietenul său Rivaldo au băieți fotbaliști, al lui Rivaldo jucând o vreme chiar la Farul. Vi se pare că se apropie de valoarea taților lor? Ei bine, tocmai când credeam că așchia cam sare departe de trunchi, hop!, apărură copiii campionului olimpic și mondial de scrimă Mihai Covaliu, Amalia și Vlad, care la CM de Scrimă pentru juniori și cadeți au cucerit titlul mondial (ea) și medalia de argint (el, dar rețineți că anul trecut devenise și Vlad campion mondial!). Doamne ajută ca „așchiile” să tot crească, până or ajunge să lase în umbră trunchiul din care au sărit!