Așa-i jocul pe la noi!

U Cluj a continuat să păcălească fotbalul și de întâi aprilie, calificându-se în finala Cupei României fără a reuși nici de această dată vreun gol. Pentru că golurile din lovituri de departajare nu se pun nici la golaveraj, nici nu se adaugă la palmaresul jucătorilor. E drept că la această înșelătorie a fost nevoie și de un complice, CFR Cluj dovedindu-se un partener de nădejde. Aceste două echipe se pot lua de mână și purcede în liga a doua, nu le va plânge nimeni din afara Clujului. Tradiția și performanțele lor, din vremuri mai vechi sau mai noi, sunt de apreciat, dar în acest moment nu au nimic de oferit fotbalului. Partidă televizată după partidă televizată, tot zero, tot zero, ca în tenisul lui Toma Caragiu. Teoretic, U Cluj poate chiar câștiga Cupa României în aceeași manieră, învingând Petrolul sau Steaua la lovituri de departajare, după alte 120 de minute de plimbat mingea oriunde altundeva decât în plasă. Din păcate, problema acestui tip de impotență este cvasigeneralizată în campionatul românesc. Meciurile de 0-0, 1-0, 2-0 au ajuns la fel de dese precum sunt aceste scoruri în palmaresul european al naționalei de minifotbal! Șapte în ultima etapă, șase în penultima, doar trei în antepenultima, dar care a plusat cu alte trei rezultate de 1-1! Iar dacă aruncăm un ochi și pe rezultatele naționalei lui Piți și Puiu (știu, sună ca Țociu și Palade!), observăm că acestea se încadrează total în norma acestor scoruri, totuși, deocamdată, fără vreun 0-0! Probabil ne păstrăm pentru turneul final, ca să facem și deliciul publicului european, păcălindu-i și pe ei că asta înseamnă tactică.
Noroc că zilele (de fapt, nopțile) astea ne mai scoatem cu tenisul Simonei Halep. Nu știu ce va fi făcut în dimineața zilei de vineri în semifinala cu Serena Williams, dar dacă a pierdut, sigur nu a făcut-o fără luptă. Iar dacă nu a pierdut… sper să-i mai fi rămas un strop de energie și pentru finală, căci dubla Indian Wells – Miami este doar apanajul marilor jucători sau jucătoare.