Îmi propusesem pentru astăzi un comentariu fie al „derby-ului etern” (că nu se mai ieșim din tipare!) dintre Steaua și Dinamo, fie al tragerii la sorți pentru World Cup. Dar deoarece amândouă evenimentele mi-au lăsat un gust mai mult decât amar, cred că le e de ajuns doar câte o jumătate de comentariu. Așadar, am părăsit minunata sală a Universității unde sâmbătă a cântat fenomenul Anca Parghel după nici jumătate de oră pentru a ajunge la timp ca să văd un ecran plin de fum. Nu știu la dumneavoastră acasă ce s-a văzut, dar în televizorul meu fumul a persistat pe toată durata celor 90+4 minute. Așa că n-am văzut nici urmă de fotbal. Cică ar fi fost trei șuturi pe poartă: o bară a lui Dică, golul lui Bleaga (sau cum l-o fi chemând) și un șut al nu știu cui de la Dinamo, venit prin minutul 60. Așa că, la un calcul dimplu, rezultă că mai bine rămâneam la Auditorium alături de Anca. Ea, săraca, m-a înțeles și nu s-a supărat prea tare, dar cum să-i explici că, deși m-am mai păcălit de alte sute de ori, tot nu m-am învățat minte și, cu un eventual prilej viitor, voi proceda la fel? Fiindcă, în mod evident, greu îmi vine mintea la cap și parcă tot nu vrem să pricepem că în România nu există fotbal și că, jucând în halul ăsta, ai noștri vor ajunge în 2-3 ani să joace tururi preliminare de Cupa UEFA, coeficientul nostru de țară prăbușindu-se ca leul la cursul de schimb de săptămâna trecută. Iar despre tragerea la sorți ce mai putem spune decât că tare tristă fu soarta… englezilor! Cred că ăștia, când au auzit de Croația, au dat năvală care la farmacii, care în pub-uri! Noi, dacă n-avem bani nici de medicamente, nici de bere, rămâne să ne înecăm amarul în optimism! Iar tonicul de serviciu nici nu putea fi altul decât Nașu’ care, aproape în limba română, a trântit-o: „Sunt sigur că putem să ne calificăm!” De-a dreptul mobilizator. Culmea e că s-ar putea să fie și un pic de adevăr. La urma urmei, de câte ori n-am zis cu toții că gata!, Nașu’-i terminat, zboară din FRF și se mai oprește doar la pârnaie, iar el, care parcă tot timpul știe altceva decât noi toți, și-a văzut de drum. Poate știe și cum eliminăm Franța și Serbia, că de Feroe se poate ocupa chiar și Pițurcă. Ce facem însă cu Austria?



