Artmedia, un fel de Foresta

Liga Campionilor continuă să capteze interesul tuturor iubitorilor de fotbal , chiar dacă noi de ani întregi, nu mai avem o treabă pe acolo… și cît de aproape am fost de Ligă anul acesta! Văzîndu-i pe neisprăviții de la Rosenborg cum își dau cu stîngu’ în dreptu’ am regretat o dată în plus nefericita întîmplare (dublă!) care i-a trimis pe steliști în altă competiție decît cea la care, măcar prin comparație cu Rosemborg, aveau tot dreptul. De altfel, s-ar putea ca Steaua să dea cu crucea peste ei mai încolo, la primăvară, în caz că rosenborgii termină pe locul 3 în grupă. Și au, culmea! toate șansele s-o facă după ce i-au bătut în primul meci pe grecii ăia („nevinovați și ei!”) chiar în deplasare. Privind la meciurile de marți și miercuri, am constatat că nu mai există practic favoriți sau rezultate previzibile, cîteva meciuri avînd o desfășurare de-a dreptul neverosimilă, în frunte trebuind așezat, fără drept de apel, halucinantul Porto-Artmedia, în care, după ce au condus cu 2-0 (și mai puteau înscrie de 3-4 ori pînă la pauză) portughezii s-au văzut egalați, ba și bătuți în cele din urmă… Și cred că și cu banii luați. Mi-am reamintit de celebrul Dinamo-Foresta 4-5, după 4-0, dar atunci, deștepți cum ne știm, am inventat tot soiul de scenarii, inclusiv acela cu un mare fotbalist de la Dinamo cumpărat „din mișcare”, în timpul jocului. Oare ăia amărăștenii de slovaci nu i-or fi cumpărat și ei pe cei de la Porto? Sau măcar de Vitor Baia, celebrul portar, care poate-și suplimentează veniturile acum, la bătrînețe, vînzînd meciuri de Liga Campionilor!? Cum aproape sigur i-or fi cumpărat niscai grecotei și pe dragii mei galactici care, iertați expresia, erau cît pe ce să mai trîntească o dată mucii în fasole. Noroc de un puștan pe care, în disperare, Luxemburgo l-a introdus în teren în minutul 79, cînd scorul era 1-1 și destituirea bătea la ușă. Cel mai incapabil antrenor de mare echipă din lume și-a mai salvat o dată pielea, dar zău că nu are ce căuta acolo. Cu durere de fan al Realului în suflet, recunosc că jocul Barcelonei a întrecut în frumusețe tot ce am văzut în ultimii ani. Nu-i nimic, mai mare îmi va fi bucuria cînd o s-o bată Real în finală… fiindcă ar fi măcar nedrept ca finala să o joace alte echipe decît astea două. Cît despre alde Chelsea și Liverpool, las altora plăcerea de a se extazia în fața alergării fără noimă și a angajamentului fizic total. Prefer ratările prostești ale lui Victoraș Iacob.