Cea de-a II-a ediție a Taberei de pictură de la Vama, găzduită de Casa Lucreția, a reunit în acest an, în perioada 9 – 20 iulie, 14 artiști plastici profesioniști din România, Republica Moldova și Ucraina. Este vorba de un proiect cultural organizat de Muzeul Bucovinei, cu finanțare de la Consiliul Județean Suceava, cu sprijinul nemijlocit al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAPR) – Filiala Suceava.
Fiecare artist plastic participant în tabără va dona câte două lucrări Muzeului Bucovinei. De asemenea, în toamnă, la Muzeul de Istorie Suceava se va organiza o expoziție cu tablourile pictate de artiștii plastici din cele trei țări și se va edita un catalog al taberei internaționale de la Vama. Profesoara Lucreția Lucuțar, proprietara pensiunii Casa Lucreția, ne-a spus că este foarte onorant pentru ea ca pentru al doilea an consecutiv să fie gazda unei tabere de pictură. „Ne înalță spiritual. Întâlnim niște oameni cu totul speciali și suntem fericiți, pentru că pensiunea noastră întotdeauna a avut pe pereți picturi ale marilor artiști români, printre care Cela Neamțu, Costin Neamțu, Lucia Pușcașu, Mihai Pânzaru PIM și mulți alții. Mă simt foarte acasă în mijlocul artiștilor veniți în tabără, mă simt într-o lume în care rezonez foarte bine și sunt foarte încântată să ne fericim reciproc: dumnealor cu picturile, iar noi cu produsele gastronomice și cu atmosfera pe care le-o oferim, cât mai plăcută, cât mai relaxantă. Artiștii au nevoie de un loc mirific ca acesta pentru a putea crea”, a completat Lucreția Lucuțar, un om iubitor și cunoscător de artă.
14 artiști profesioniști, din trei țări
La tabăra de pictură de la Vama am întâlnit în fața șevaletului, așezați în foișorul din grădina Casei Lucreția, sub teii falnici din curte sau pe ulița ce duce spre pensiune, pe terasa casei, în balcoanele locuinței sau la mansardă artiști care au mai fost și anul trecut în tabără, dar și artiști care au venit pentru prima dată într-un loc mirific, numit Bucovina. Cei 14 artiști plastici care au fost în acest an la tabăra de creație de la Vama sunt: Valeriu Șușnea, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAPR) – Filiala Buzău, Gheorghe Coman – București, Vasile Tudorică – Buzău, Tudor Botin din Republica Moldova, Iurii Guskevici (Cernăuți – Ucraina), Lucia Pușcașu – Suceava, Mihai Pânzaru PIM – Suceava, Emilian Gavrilean – Gura Humorului, Pușa Pîslaru – Suceava, Ovidiu Buzec – Suceava, Neculai Moroșan, președintele UAPR – Filiala Suceava, Enache Dumitru Bogdan – Iași, Timotei Bătrânu – Chișinău, Igor Yuryev (Cernăuți – Ucraina).
O poezie – fluviu a culorilor și emoțiilor pe pânză
Fie că s-a pictat în plein-air sau în cameră, cu culori acrylice, ulei sau tempera, atmosfera a fost unică, creativă, prietenoasă, ca între iubitori ai frumosului, ai picturii. Dovadă că artiștii s-au simțit bine împreună și că le-au plăcut mult peisajele din Bucovina sunt zecile de lucrări (peisaje, naturi statice, portrete etc.) pe care le-au executat în tehnici și maniere de lucru diferite în cele câteva zile de ședere la Vama. Artiștii, am putea spune, au scris la Vama, la Casa Lucreția, o poezie – fluviu a culorilor și emoțiilor pe pânză. Valeriu Șușnea, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAPR) – Filiala Buzău, ne-a spus că, venind în Bucovina, are sentimente amestecate: „La Voroneț mi-am dat licența (anii 80 – 84), în domeniul restaurărilor picturilor murale și atunci am avut privilegiul extraordinar de a avea acest monument drept studiu. Am vizitat acum câteva zile Mănăstirea Voroneț și aproape mi-au dat lacrimile. Mă simt extraordinar. Bucovina este un spațiu mirific. În orice stare ar fi, Bucovina te duce către feerie, către frumusețe, către această copleșitoare zonă a peisajului nepereche”. În foișorul din curtea pensiunii l-am întâlnit lucrând și pe artistul plastic Gheorghe Coman, venit de la București, care a terminat secția de ceramică, dar este pasionat de pictură. Ne-a spus că tot ceea ce face vine din suflet, „dintr-o dragoste sinceră, profundă față de ceea ce văd. De aceea, pictura mea este cu precădere figurativă, chiar dacă am încercat să merg și în zona abstractă, constat că nu mă reprezintă și nu pot fi eu însumi”.
„Este păcat că omul are din ce în ce mai puțin timp să trăiască simplu și firesc”
De câte ori m-am apropiat de câte un tablou al unui artist din tabără, fie el și neterminat, am rezonat vizual și am descoperit peisaje atent creionate, în care verdele crud al ierbii, al brazilor cu povești de sute de ani, se îmbina armonios cu albastrul cerului, cu galbenul căpițelor de fân, albul ștergarelor românești, cu arămiul cerdacului sau cu roșul sângeriu al mușcatelor de la balconul pensiunii. Pe artistul plastic Vasile Tudorică, membru UAPR – Filiala Buzău, profesor de educație plastică, l-am întâlnit pictând sub un tei unde era amenajată și o căsuță pentru păsărele, al căror ciripit era o adevărată simfonie. Vasile Tudorică pictează de când se știe. Cel mai firesc îndemn al dascălului, al profesorului de artă plastică Vasile Tudorică către elevii săi este să fie sensibili. „Încercăm să deschidem porți către frumos, fie că este natural, fie că este uman. Sensibilizarea individului este cea mai importantă, cu atât mai mult cu cât în veacul acesta emoția și sensibilitatea par ușor desuete. Este păcat că omul are din ce în ce mai puțin timp să trăiască simplu și firesc, să se emoționeze, să admire frumosul și, de multe ori, nu are timp nici să facă lucruri frumoase”, ne-a spus cu oarecare tristețe artistul din Buzău.
„Dumnezeu a vrut să-mi dea și mie oleacă din averea lui”
În alte lucrări, pe care era așternut un strat gros de pastă multicoloră, mi-am lăsat imaginația să lucreze și am visat că acolo va fi, în final, după ce culorile trec de pe cuțitul de paletă sau pensula din mâna artistului plastic pe pânză, o metaforă a naturii sau un chip familiar, un personaj mirific din arta populară etc. Venit din Republica Moldova, artistul plastic Tudor Botin, despre care am aflat că a fost responsabil cu buna dispoziție în tabără, dar a avut și rol de translator pentru colegii din Ucraina, ne-a încântat cu vorba sa dulce moldovenească, dar și cu picturile sale. Pentru prima dată în Bucovina, Tudor Botin a fost foarte încântat de brazii de la Vama, de care s-a îndrăgostit, și pe care i-a pictat, alături de case, biserică etc. „În mijlocul naturii eu mă simt mai aproape de Dumnezeu. Pictez cu emoție și parcă mâinile îmi tremură gândindu-mă la cum să mă ating de ceea ce a creat Dumnezeu. Este o mare încercare. (…) Dumnezeu le-a dat la toți mult și îndesat. Unul cântă, altul crește pâinea, altul scrie, altul pictează… Dumnezeu a vrut să-mi dea și mie oleacă din averea lui și eu, cu emoție, cu smerenie, încerc să arăt lumii că acesta este darul meu de la Dumnezeu și îl dăruiesc mai departe oamenilor”, au fost câteva gânduri înșirate de artistul moldovean.
„Am surprins spiritul, culoarea acestor case din Bucovina”
L-am întâlnit în tabără și pe artistul plastic Iurii Guskevici de la Cernăuți care ne-a spus că în aici s-a încărcat cu multă energie creativă. Pictura pentru Iurii Guskevici este viață, este emoție. Mereu se perfecționează și consideră că tabăra de pictură de la Vama este o școală pentru el, așa cum întreaga sa viață este o școală, din care trebuie să învețe și să devină mereu mai bun, mai profesionist. Sufletul acestei tabere de pictură, artistul vizual Lucia Pușcașu, datorită căreia tabăra s-a desfășurat la Casa Lucreția (pe pereții căreia se află lucrări valoroase ale artistei), ne-a spus că grupul aflat anul acesta în tabără este unul „liniștit și foarte muncitor, creativ”. „Avem fiecare mai multe lucrări începute aici, dar pe care le continuăm în atelier sau sunt studii care vor fi prelucrate, sintetizate sau chiar stilizate…, unele duc spre abstract. Totul s-a pornit de la figurativ, pentru că natura-ți oferă totul. Eu am încercat în toate lucrările mele să reprezint casele bucovinene, specificul bucovinean, cele bătrânești, care, din păcate, vor dispărea cu timpul. Am surprins spiritul, culoarea acestor case din Bucovina: albul și brunul în special”.
„Menirea artistului, am putea spune, este una sacerdotală”
Pe maestrul Mihai Pânzaru PIM, prezent pentru al doilea an la tabăra de pictură de la Vama, l-am întâlnit lucrând la un portret, care va rămâne în patrimoniul Muzeului Bucovinei. „O tabără este o întrepătrundere de idei, un schimb intelectual, estetic, de păreri și colegii de aici sunt foarte serioși. Lucrează de dimineață până seara, cât avem lumină bună”, ne-a spus maestrul, care a completat că o tabără îl și responsabilizează pe artist. În același spațiu – atelier în care l-am găsit pictând pe maestrul PIM, l-am întâlnit și pe preotul pictor Emilian Gavrilean din Gura Humorului, profesor de educație plastică. Toate cele trei „daruri”, preoția, munca la catedră, dar și arta plastică se îmbină la Emilian Gavrilean în mod strălucit, se armonizează. „Nu pot să zic că m-am atașat de una mai mult decât de cealaltă: la altar sunt artist, în atelier sunt preot. Consider că Bunul Dumnezeu este artistul suprem care ne inspiră, ne ajută să gândim frumos, să simțim frumos și, în cazul artistului, să lucrăm frumos. Menirea artistului, am putea spune, este una sacerdotală, în sensul că artistul dorește, prin lucrarea lui, să înnobileze, să sfințească, să abordeze lucruri dintre cele mai banale, cărora să le dea o aură și o strălucire deosebită”, au fost ideile pe care ni le-a transmis Emilian Gavrilean prin vorbe, dar mai ales prin tablourile sale.
