Din ce în ce mai rare și mai firave la diametru sunt bulele care ies din găleata unde a fost aruncat peștele cel gras Roman Polanski, prins cu trudă de pescarii americani, după ani de pândă la buza copcii.
Totodată, s-a fâsâit și unul dintre primii mari revoltați de prinderea peștanului, e vorba de ministrul Culturii din Franța. Acesta, poponaut declarat, purtând mărimea 62 la ani, nepoțel de-al fostului președinte Mitterand (plouă și la ăștia cu rubedenii prezidențiale!), a fost prins descheiat la șliț, dovedindu-se că a practicat pedofilia turistică axată pe băiețași asiatici, după cum el însuși a recunoscut într-o carte autobiografică, publicată și premiată acum câțiva ani. Precum se vede, ministrul nepoțel avea motive întemeiate să-l privească pe Polanski ca pe un guru și să-l apere mai mult în nume personal, decât guvernamental.
Iar petițiile cu artiștii care cereau eliberarea imediată (rețineți, imediată, adică acum, pe loc!) a maestrului Polanski s-au transformat, mult mai repede decât speram, în liste ale rușinii. Și-au depus iscălitura, pe-aceste pomelnice de intimidare a autorităților, sute de barosani ai peliculei, între care, spre decepția mea, inși pe care îi admiram, precum Woody Allen, Martin Scorsese, spaniolul Almodovar (și ăsta cu bătături la fund!), Costa Gravas, Harrison Ford ș.a. De ce nu și-or fi văzând oamenii ăștia numai de filmele lor, nu știu. Doar ca să ne arate că talentul poate să nu aibă nimic de-a face cu inteligența și moralitatea?
Tot în aceste zile, când lumea artistică își întinde la uscat pe sârmă toată gama de orificii din dotare, am mai aflat că unul dintre cei patru componenți ai grupului „Mamas and Papas” s-a culcat, vreme de zece ani, cu fiică-sa.
Mă doare capul. Fără supărare, dar unde întorci capul, doar artiști incestuoși, pedofili, homosexuali, și uneori, ca-n cazul ministrului culturii din Franța, homosexuali-pedofili. Fără supărare, întreb spre ceruri:
-Dumnezeule, pe ce hal de planetă ne-ai aruncat?
