Artiști care l-au ales pe Dumnezeu

Actorii Mariana Buruiană, Dragoș Pâslaru, alături de scriitori din tânăra generație, își proclamă credința prin tăcere, dar și prin cărți sau site-uri.
Călugăr cu laptop, mănăstire cu internet, chel cu tichie de mărgăritar. Așa suntem toți tentați să etichetăm lucrurile și mai ales oamenii dacă nu știm cine sunt ei cu adevărat.
După cazurile celebre de scriitori care s-au călugărit, de la Nicolae Steinhardt la Zoe Dumitrescu-Bușulenga, mulți actori au ales calea monahală sau s-au apropiat până la identificare de calea strâmtă a credinței.
Unii s-au retras în mănăstiri și au ales tăcerea, alții își mărturisesc convertirea prin mijloace de comunicare moderne, spectacole, conferințe, cărți și situri pe internet.
Unii în mănăstire, alții în afară
Actorii Dragoș Pâslaru și Monica Fermo au lăsat definitiv în urmă toate cele lumești și s-au călugărit, iar Mariana Buruiană, acum în vârstă de 54 de ani, a scris cartea „Taina Mărturisirii” și a părăsit complet lumea scenei după Revoluție. Nici copiii unor scriitori sau artiști mari nu au fost tentați deloc de lumea părinților.
În munți, în județul Alba, trăiește într-o chilie simplă părintele Rafail Noica, fiul filosofului Constantin Noica, iar, la Muntele Athos, s-a retras Alexandru Cotescu, fiul actorilor Valeria Seciu și Octavian Cotescu.
Alți teologi scriu poezie, din afara zidurilor unor mănăstiri, cum ar fi cunoscutul Cristian Bădiliță sau Iulian Nistea, primul preot webmaster de la Paris.
„Creative writing”, la mănăstire
Tânărul poet basarabean Ștefan Baștovoi, în vârstă de 33 de ani, cel care altădată scria despre „Cartea războiului” sau „Peștele pescar” este, astăzi, monahul Savatie la o mănăstire din Republica Moldova, iar Adrian Urmanov, în vârstă de 30 de ani, după ce a scris în 2000, ”Cărnurile cannonice”, s-a călugărit trei ani mai târziu.
Urmanov, care a terminat, în 2004, un master în Marea Britanie, a început să predea cursuri de „creative writing” unor tineri poeți la mănăstirea Râșca din județul Suceava.
Monahul Savatie (savatie.trei.ro) își reneagă multe scrieri anterioare călugăriei sale, ca fiind dăunătoare pentru suflet.
„Noi ucidem tot timpul”
Mariana Buruiană, de neuitat în rolul „Domnișoarei Christina”, a făcut dezvăluiri cutremurătoare pentru EVZ, despre metanoia ei, pe calea bisericii. Convertirea artiștilor nu e o întoarcere la o anumită credință, ci o schimbare radicală, care apare în urma unei abandonări în fața unei puternice chemări interioare.
„Totul a plecat de la «să nu ucizi». Am stat fixată pe aceste cuvinte, nu mă puteam dezlipi de ele. Era în vremea Revoluției. M-am gândit că nimeni nu respectă poruncile. Noi ucidem tot timpul, nu numai cu armele, ci și cu vorba și cu gândul. Meseria mea era legată de vorba și de gând. Și m-am gândit că încalc porunca și nu voiam să mai încalc porunca”, a povestit Mariana Buruiană pentru EVZ.
„Stăm pe un maldăr de distrugere”
Actrița s-a supărat inițial pe Dumnezeu, căci înțelegea că nu avea voie să facă nimic în meseria ei, „frumoasă” și „spectaculoasă” dintr-o perspectivă laică: „Noi stăm pe un maldăr de distrugere, de care trebuie sa scăpăm. Totuși suntem țesuți din lumină. Ca sa fim noi-înșine trebuie să facem o «lucrare».
Aceasta este «spălarea de păcate» la care fiecare din noi este chemat”. Cu aceste gânduri, Mariana Buruiană, care totuși nu s-a călugărit, a scris cartea „Taina mărturisirii”.
„Când ești foarte disperat, e o ocazie bună sa afli adevărul, sau măcar o parte, atât cât poți suporta. Rugăciunea, cuvintele speciale ale rugăciunilor ortodoxe au fost puntea cu care am trecut prăpastia”, a explicat actrița.
„Sufletul meu a iertat tot”
Unul dintre cele mai mediatizate cazuri a fost cel al lui Dragoș Pâslaru, fost actor al Teatrului Nottara, cunoscut și pentru rolul Horia Sima, din filmul „Drumeț în calea lupilor” (1988). A fost căsătorit cu o scenografă de teatru, Anca Pâslaru, cu care are un fiu, dar și-a părăsit familia pentru a îmbrățisa calea lui Christos. Totul a început în timpul mineriadelor, când a protestat, între 13 și 15 iunie 1990, și a fost bătut în Piața Universității.
În același an, la vârsta de 39 de ani, s-a călugărit, la Mănăstirea Frăsinei, din județul Vâlcea, acolo unde femeile n-au voie să calce. Devenit fratele Vasile, la Frăsinei, el a îngrijit mai întâi animale, apoi a fost bucătar ăi șef al cancelariei. În fața anchetatorilor mineriadelor, Dragoș Pâslaru a spus doar: „Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc și sufletul meu a iertat tot”.
„Petru-Vodă” deschide sufletul artiștilor
Actrița Monica Fermo, acum maica Ecaterina, era o blondă rebelă, devoratoare de bărbați, cu colaborări la TVR sau la Teatrul Național prin anii ´70. A descoperit ortodoxia, a renunțat total la viața de odinioară și a început să trăiască cu toată ființa ei mesajul christic. După moartea mamei sale s-a călugărit, a devenit în mărturisire un fel de „Steinhardt feminin”, prin cărțile „Mărturisiri. Cum L-am găsit pe Cel Ce mă căuta”, „Talita kumi”, „Metanii de Dor” și „Ostrovul”.
Una dintre ultimele sale conferințe a fost recent la Sala Dalles, alături de ieroschimonahul Ioan Șișmanian, de la mănăstirea Petru Vodă. De acest lăcaș, din Județul Neamț, aflat sub harul starețului Iustin Pârvu, s-a apropiat și actorul Dan Puric, care, la rândul său, a început să facă artă cu mesaj creștin și să-l mărturisească pe Christos, în conferințe sau în cartea „Cine suntem”.
(sursa: www.evz.ro)