Însemnările autoarei, care a scrijelit pe răbojul vieții 84 de toamne, sunt simple, lipsite de senzațional, fapte omenești de fiecare zi, cuceritoare însă prin aceea că sintetizează un capitol de viață, evocă o ființă dragă sau un moment de neuitat, relatate cu respect total pentru adevăr.
O autoare ajunsă la vârsta de aur a înțelepților, care zgârie hârtia de o viață întreagă
Autoarea prezintă aceste însemnări într-o succesiune plină de relief și de culoare, cu valoarea inestimabilă de adevărat hronic.
Dar pot oare fi ele atât de palpitante, de pasionante încât să stârnească interesul unor cititori mereu avizi de noutăți, de fapte inedite? Fără îndoială că da, atunci când sunt trecute în spovedania scrisului de o călătoare sensibilă în lumea cuvintelor, de o doamnă cu o memorie foarte vie, căreia toate cele scrise i-au stat pe inimă! Nu cumva vălul timpului le-a estompat autenticitatea și acum, trecute în pagină de carte, și-au pierdut din contururile precise cu care au fost trasate, la vremea respectivă, în gazetă? Fără îndoială, nu! Artemisia Ignătescu este o autoare ajunsă la vârsta de aur a înțelepților, care zgârie hârtia de o viață întreagă! Ea știe că toate întâmplările care navighează în râul Timpului sunt perisabile și, ca atare, nu trebuie afundate în uitare. Așa că scrie cu inima pe cât de ușoară, pe atât de inspirată. Probabil că a fost ispitită mai ales de nevoia de a-și defini datoria sacră față de conorășenii în mijlocul cărora trăiește din 1950, venită din Păltinoasa natală, de a-și căuta o justificare și o împăcare cu soarta, de a nu lăsa în adormire niște fapte pe care lumea trebuie să le cunoască, și de a scoate din mister și anonimat oameni care merită să fie expuși curiozității publice. Ea scrie nu din orgoliu, ci dintr-un imperios impuls lăuntric, dintr-un sentiment al datoriei, dintr-un devotament fără egal pentru slova tipărită. Stanțele ei poartă pecetea de aur a autenticității și au în ele zumzetul și foșnetele trecutului, dar și a prezentului imediat.
Paginile cărții parcă izbucnesc dintr-o singură răsuflare, curg în flux continuu
Este neînchipuit de reconfortant să recitești azi rânduri scrise cândva despre Dragoș Vicol, Ion Țugui, Emilian Maruseac, Saveta lui Țâmpău, Veronica Brânzei, Vespazian Ursu, Eufrosina Lipețchi, Zaim, Traian Dumbravă, Tecla Mândrilă, dar și despre alți oameni obișnuiți, care ne arată că amintirile nu îmbătrânesc, ci dimpotrivă răsar puternice și răscolitoare! …
Cartea cu care Artemisia Ignătescu iese în văzul lumii stârnește și merită întreaga admirație a cititorilor. Scriitoarea Doina Cernica, care a scris o admirabilă prefață a cărții, ne asigură că „un cronicar ca Doamna A.I. este un noroc rar în viața unei așezări, un noroc care trebuie prețuit.”
În„Bună ziua tinerețe!”se resimte pregnant alura reportericească, cartea este o evadare din cotidian, structurată pe cinci capitole principale, bine cumpănite, care, totuși, nu țin seama de ordinea cronologică în care a fost consemnat fiecare fapt sau portret, dar care „curg” cu fermecătoare naturalețe, evocând într-o imagine caleidoscopică existența urbei câmpulungene, viața cu întâmplările ei, înserate selectiv de acest paznic credincios al adevărului, care este Artemisia Ignătescu.
Deși consemnate în mod disparat, fiecare întâmplare în parte alcătuiește un detaliu, care capătă semnificația lui aparte. Paginile cărții parcă izbucnesc dintr-o singură răsuflare, curg în flux continuu. Este meritul autoarei, și ține de talentul ei nativ, că a reușit, cu superioară pricepere, o asemenea performanță.
„Bună ziua, tinerețe!” este cartea de identitate a unei condeiere înnăscute
Din rândurile așternute pe hârtie în decursul timpului se desprind nobilele resurse de generozitate și de căldură umană care au sălășluit toată viața în sufletul autoarei. Deși restrânse ca dimensiuni, însemnările sunt cu totul remarcabile și rețin atenția prin câteva calități incontestabile: acuitatea observației și concizia exprimării, plasticitatea frazei și puterea de sugestie a textelor, culoarea și poezia de un farmec aparte, capacitatea de a anima poetic acțiunea, de a inventa o permanentă disponibilitate a spiritului și a inimii. „Bună ziua, tinerețe!” este cartea de identitate a unei condeiere înnăscute, care vine să valideze și să adauge în galeria de nume a scriitorilor câmpulungeni și numele Artemisiei Ignătescu. Dacă vom pomeni că a îndeplinit, în vălmășagul vremii, zece ani funcția de director al Casei de Cultură a Sindicatelor, că a susținut cu strălucire emisiunea locală de radio vreme de 35 de ani, că de 40 de ani este coordonatoarea clubului „Femina”, pe care l-a înființat, vom avea o mai largă înțelegere a personalității sale plurivalente.
Artemisia Ignătescu se dovedește a fi un cronicar dăruit cu forță și talent, care știe să mânuiască faptul particular de viață, astfel încât să-i dea o semnificație majoră, ori de câte ori este cazul. Evocarea evenimentelor relevante, când suave, când grave, este făcută cu farmec, cu sinceritate, cu multă vioiciune și cu mult entuziasm. Autoarea nu are de ce să se rușineze pentru ambițiile sale literare, pentru că Dumnezeu a dăruit-o din belșug cu harul scrisului. Toată activitatea sa gazetărească îi conferă dreptul legitim la înaltă stimă și neuitare.
Mihai BURDUJA
