Artemisia Ignătescu: „Amintiri cu oameni deosebiți”

Cu tenacitatea caracteristică adevăratelor bucovinence, dar și cu înverșunarea de a nu se da învinsă, Artemisia Ignătescu ne demonstrează, fără putere de tăgadă, cu cea de a treia apariție editorială, că scrisul nu are vârstă! Prin puterea cuvântului scris cu măiestrie, cu sinceritate și cu multă încărcătură emoțională, cartea aceasta o completează armonios pe cea anterioară, intitulată „Frânturi de viață”. Gândul de a lăsa o dâră palpabilă în urma sa a răscolit-o mulți ani, iar Timpul cel vorace și neîndurător n-a înspăimântat-o nici o clipă! Viața acestei doamne, animată de un multiform neastâmpăr, a însemnat infinită pasiune pentru cuvântul scris. Cartea își trage substanța din fapte și evenimente la care autoarea a participat direct și pe care le-a cunoscut îndeaproape. Ele par frânturi dintr-un pasionant și pasionat roman al destăinuirilor! Opul explorează și înfățișează selectiv crâmpeie din clipele trăite, în orașul de sub Rarău, de mari personalități ale neamului. El este și un prinos al recunoștinței față de personalitățile care au vizitat orașul, dar și față de oamenii notorii ai locului, ale căror nume s-au detașat de ceilalți prin aura lor profesională și etică! Ferindu-se de ariditatea datelor biografice, autoarea își pune cititorul în fața unor pagini de o remarcabilă vibrație, gândite și structurate după criterii proprii, cu dorința de a incita și a ivita la lectură și pe cel mai indiferent cititor.
Artemisia Ignătescu și-a înscris de mult numele în conștiința câmpulungenilor prin activitatea ei gazetărească, neobosită și neîntreruptă, vreme de peste șase decenii. Este, probabil, cel mai pilduitor sacrificiu voluntar pe altarul cuvântului scris la gazetă, pe care-l poate oferi Bucovina posterității. Cu discreția ce o caracterizează, spre împăcarea sufletului său, a umplut zeci de pagini cu amintiri personale, descriind, cu maximă grijă, evenimente prin care a trecut și a participat în mod direct. Cu părul înzăpezit de ani, Artemisia Ignătescu, prezență activă în viața culturală a Câmpulungului, oraș cu care a logodit-o destinul, ajunsă acum la invidiata vârstă a înțelepciunii depline, izbutește ca în perimetre tipografice relativ reduse să alterneze în așa fel tonul evocărilor, încât acestea să nu eșueze nici o clipă în afara interesului cititorului. Aducâd aproape totul la un ton familiar, pendulând între confesiune și relatare cu tentă gazetărească, convinsă că toate acestea îi vor interesa pe câmpulungeni, și nu numai pe ei, din puzderia de chipuri umane pe care le-a cunoscut în această calitate, autoarea s-a oprit asupra acelora care meritau cu prisosință cinstea tiparului, insistând, cu siguranța superioarei sale priceperi, asupra acelora care s-au dovedit a fi adevărați vectori ai culturii române. Mulți dintre cei care-au cunoscut gloria antumă sunt trecuți deja dincolo de vama vieții, plecați pe drumul umbrelor. Curgătoare și clare, secvențele prezentate sunt depănate liber și natural, de către o povestitoare plină de har, care știe să obțină prin mijloacele cele mai simple comunicarea cu cititorul. Chipurile cu care autoarea își seduce cititorul sunt văzute prin lentila unei observatoare cu o notabilă capacitate de pătrundere psihologică. Dealtfel toate mărturiile se focalizează în această direcție, conturând portretele unor oameni cu alese și elevate înzestrări spirituale. Cartea își definește individualitatea și prin aceea că între coperțile ei se consumă o experiență umană unică. Orientarea în această direcție este mărturisită chiar de autoare. Între ea și mai toți „eroii” aleși se stabilește o trainică legătură sufletească. Multe dintre personaje sunt evocate cu duioșie, volumul încercând să fie și un meritat și reverențios omagiu pentru personajele care au căpătat contur sub pana autoarei. Toate amănuntele sunt revelatoare, veridice și obiective. Ele nu sunt fructul unor lucruri auzite de la alții sau prinse din zbor, ci rodul trăirii și experienței personale, a unor amintiri pline de savoare, care i-au sălășluit în cuget și simțiri ani în șir. Descrierea acestor instantanee, dintre care unele poartă pecetea unor vremuri plumburii de tristă amintire, dau cărții un farmec aparte, nelăsând să se aștearnă peste ele praful gros și vinovat al uitării. O carte străbătută de fiorul amintirii, o scriere de sine stătătoare, pilduitoare atât pentru contemporani cât mai ales pentru posteritate. „Amintiri cu oameni deosebiți” validează talentul acestei fermecătoare autoare, pentru care stima și respectul meu sunt la fel de imaculate ca și acum 43 de ani, când am descins la Câmpulung, devenind bucovinean cu acte în regulă.
Mihai BURDUJA