„Arta mare se face cu bani”

– De vorbă cu sculptorul ION MÂNDRESCU despre efortul artistic pentru realizarea unui monument de for public și despre statutul artistului contemporan
În atelierul de pe strada Cernăuți, în care sculptorul Mircea Dăneasă a finalizat în aceste zile cea de-a treia etapă de execuție (la scara 1/1) a Monumentului eroilor și martirilor Bucovinei, am avut prilejul să-l întâlnesc pe sculptorul Ion Mândrescu, un artist plastic pe care sucevenii ar trebui să-l „curteze” nu doar pentru că este un fiu al Mihoveniului, ci și pentru faptul că este unul dintre puținii sculptori români care a reușit să încheie un contract pe termen lung cu o galerie pariziană. Ion Mândrescu (un sculptor care are lucrări în colecții din mai multe țări europene), autorul piesei de bronz intitulate „Omul, spațiul, timpul”, pe care statul român a achiziționat-o și a donat-o Consiliului Europei de la Strasbourg, a avut amabilitatea de a răspunde câtorva întrebări menite să sublinieze atât efortul artistic pentru realizarea unui monument de for public, cât și să contureze, prin câteva tușe, statutul artistului contemporan.
„Lucrarea este foarte expresivă”
– Dle Mândrescu, între Paris și Suceava e cale lungă, dar iată că și aici se lucrează și, pentru că ne-am întâlnit în atelierul în aer liber, atelierul estival al lui Mircea Dăneasă, e musai să vă întreb: Cum vi se pare că rezolvă plastic acest monument?
– În primul rând excludeți distanța asta, între Paris și Suceava, sunt născut aici, trăiesc aici, fac sculptură aici, iar Mircea Dăneasă este prietenul meu și am venit să-l văd. Sunt surprins de ceea ce găsesc și, sincer vă spun, nu mă așteptam. Lucrarea este foarte expresivă, foarte plastică, are tridimensionalitate, are tot ce-i trebuie unei sculpturi și văd că este deja rezolvată, iar, odată finalizată și instalată, lucrarea va avea și mai multă expresivitate și va trăi intens în spațiul în care va fi amplasată.
– Denumirea inițială, de atelier și de expoziție, era “Bucovina înaripată”; lucrarea este o reprezentare simbolică a eroismului și va fi ridicată în spațiul public, ca Monument al eroilor și martirilor Bucovinei, având ca loc de amplasament Piața “22 Decembrie” din centrul municipiului. Cum credeți că va „rezona” cu spațiul ambiental?
– Este o lucrare modernă. Arhitectura de acolo este de asemenea modernă și cred că lucrarea va intra într-o relație bună cu spațiul în care urmează să fie amplasată. Se va integra bine, iar sucevenii, cu siguranță, o vor respecta și o vor iubi.
„Arta e făcută pentru cei care o iubesc”
– Dar sculptorul Ion Mândrescu ce face în momentul de față, cu ce se ocupă, ce proiecte are?
– Poate că ar fi bine să treceți pe la atelierul meu. Lucrările mai întâi trebuie văzute și apoi comentate. Eu, cel puțin, nu pot să vorbesc în lipsa lor despre mine însumi. Pot să vorbesc doar în măsura în care mă aflu în fața lucrărilor și atunci v-aș putea spune mai multe, de pildă de la ce m-a determinat să aleg o anumită temă, până la cum am realizat lucrarea respectivă…
– Dar despre arta monumentală, arta de for public din România, ce-mi puteți spune?
– Este o temă care, cel puțin în acest moment, nu mă mai preocupă. Nu lucrez la dimensiune monumentală, pentru că asta presupune să ai și un comanditar serios, prefer să să lucrez ceea ce doresc eu și să-mi prezint lucrările acolo unde oamenii mă înțeleg și-mi percep rosturile. Sculptura se face cu bani și cu bani foarte mulți; arta e făcută pentru cei care o iubesc, dar cei care susțin că o iubesc trebuie să aibă și bani. Arta mare se face cu bani.
– Dar nu ați avut comenzi publice, nu ați participat la concursuri?
– Am avut niște experiențe dar probabil că eram prea tânăr, eram neinițiat pentru acele momente; n-a ieșit bine, am mai aflat apoi și ceea ce se întâmplă uneori în spatele unor asemenea concursuri și m-am retras din acest gen de competiții…Se poate trăi independent de comanda socială și o lucrare, chiar de dimensiuni mici, poate fi la fel de monumentală ca și una de dimensiuni mari. Nu dimensiunea conferă valoare lucrării.
„Cei care investesc speră că își vor scoate banii”
– Există o piață în România pentru lucrările de sculptură?
– Există și o piață, dar există și o mare confuzie pentru că, în general, cei care investesc în lucrări nu o fac pentru că înțeleg și iubesc arta, ci pentru că speră că își vor scoate banii; aceasta e mentalitatea, nu neapărat pentru că le place artistul sau tema. Sigur că există și o categorie restrânsă, limitată de oameni care investesc pentru că într-adevăr au încredere în unii dintre noi, dar cei care investesc, și aici s-ar putea să fiu subiectiv, sunt și cei care hotărăsc ce este bun atunci când cumpără. Nu știu dacă la ora actuală critica poate să influențeze, dacă mai este atât de determinantă ca în perioada comunistă, dar am exemple în care criticul, chiar dacă este avizat, s-a întâmplat să dea greș în aprecieri. Există foarte mult subiectivism în apreciere.
– Am început discuția despre Mircea Dăneasă și vă propun să încheiam tot cu el. Ce i-ați sugera sau ce i-ați recomanda, amical, cu privire la această lucrare?
– Sincer, a început o treabă măreață și trebuie să o finalizeze. Efortul se vede că este formidabil, e nevoie însă de susținere financiară, pentru că, așa cum spuneam, arta este un lucru care se face cu bani iar comanditarul este cel care trebuie să-l susțină și să finanțeze realizarea și împlinirea lucrării.