Aromoterapia este ramura terapeuticii de inspirație naturistă, mai precis fitoterapeutică, ce urmărește ameliorarea sau vindecarea diverselor boli, pe calea aromelor și a parfumurilor, respectiv pe calea unor produși volatili și odoranți, extrași din plante aromatice, produși care se prezintă sub forma unor esențe naturale sau a unor uleiuri volatile.
Practica mumificării este mai veche decît civilizația egipteană, ea fiind cunoscută încă din vremea aramei și cum folosirea efectelor conservante ale esențelor volatile și aromatice era indispensabilă în aceste practici, devine evident faptul că aromoterapia este extrem de veche.
Primele studii cu adevărat științifice, privind acțiunea terapeutică a unor uleiuri esențiale, extrase din diferite plante aromatice, se datorează lui J. Miguel și datează din anul 1894.
Toți medicii și toate gospodinele care folosesc la gătit sau în scopuri terapeutice ceapa, usturoiul, cimbrul precum și alte condimente practică, fără să-și dea seama, fito și mai ales aromoterapia.
Așadar, două componente importante ale aromoterapiei sînt:
1. uleiurile volatile
2. condimentele
Prodigioasa putere bactericidă și microbiană proprie esențelor aromatice, se exercitã nu numai în exteriorul organismului, ci și în interiorul său. Astfel, esențele de cimbru, lavandă, pin și eucalipt, exercitã acțiuni antiseptice mai ales în domeniul aparatului respirator, digestiv și urinar, în timp ce acelea de rozmarin, favorizează producerea și evacuarea bilei. Pe de altă parte, ceapa, usturoiul, lămîia și ienupărul, împiedică formarea de pietre la nivelul aparatului biliar și renal, în timp ce esențele de lavandã, măghiran, verbină, chiparos și anason, exercită efecte antispasmodice.
Esența de lămîie în anumite concentrații neutralizează bacilul tific și stafilococul, în numai 5 minute, iar pe cel difteric în 20 de minute. Efecte stimulante exercitã esențele de busuioc, salvie, pin și rozmarin, iar antifermentative intestinale acelea de ceapă, usturoi, cimbru, mărar, anason, lãmîie și ienupăr.
Alte esențe exercitã acțiuni aperitive, afrodisiace, cicatrizante, diuretice, antireumatismale, febrifuge, antitoxice, antivirale ca și de alt gen. Multora din esențele aromatice le este proprie o extraordinarã forțã de difuziune prin structurile organismului. Esențele aromatice nu produc obișnuință și nu exercită efecte secundare nocive, proprii multor medicamente de sinteză.
Este important de știut efectul aromelor.
Astfel, lămîia ajuta la concentrare, pe cînd salvia este detașantă, euforică și afrodisiacă. Lavanda eliberează căile respiratorii și îmbie somnul, menta calmează digestia, echilibrează starea emoțională și este eficientă contra răului de calătorie.
Cleopatra, celebră pentru băile cu petale de trandafiri probabil cunoștea efectul antidepresiv și calmant al acestora. Mandarina redă buna-dispoziție și energizează, iar în combinație cu menta previne vergeturile.
Pregătirea atmosferei
Aromoterapia trebuie realizată într-o camera foarte aerisită (dar temperatura să fie de cel puțin 20 de grade) și poate fi combinată cu meloterapia (ascultarea muzicii preferate). Încăperea se decorează cu lumînări care au culoarea în funcție de efectul dorit. Cele roșii au efect afrodisiac, galbene și portocalii se folosesc la energizare, albastre și verzi pentru relaxare și echilibrare emoțională. Se mai întrebuințează bețișoare parfumate și diferite ustensile. Cada se umple cu apă călduță la care se adaugă după dorință sare și spumă de baie, uleiuri parfumate, etc.
Baia și masajul
După ce ați făcut un duș în prealabil (se recomandă cu gel de duș), relaxati-vă în cada plină de spumă, uitați de problemele cotidiene și concentrați-vă asupra aromelor. Cînd credeți că vi s-au deschis porii, uscați-vă cu un prosop, mergeți în camera pregătită anterior și masați-vă cu ulei sau loțiune de corp.
După tratament, în funcție de efectul dorit, puteți să vă încheiați ziua, sau din contra, să începeți o activitate de maximă concentrare, dar nu uitați că cea mai placută aromoterapie este in doi!
