Arme emoționale pentru pensionari scumpi

Într-o țară trist de îmbătrânită – după datele lui 2010 sunt 5,8 milioane de pensionari – cei care au pus la odihnă în fundul dulapului epoleții văzuți sau nevăzuți sunt peste 150 de mii, din 180 de mii de beneficiari de pensii speciale, iar „costul” lor se învârte cam în jur de un miliard de euro.
Din perspectiva rece și deloc agreabilă a cifrelor și proporțiilor se poate vorbi de o comunitate relativ redusă, dar scumpă. De voie, de (din) nevoie, guvernul Boc, constrâns de realitățile economice negre și sprijinit de majoritatea politică necesară a decis că regulile aparte care guvernau această comunitate trebuie ajustate și aduse cumva la același numitor cu cele urmate de lumea civililor. Din calculele Executivului, după cum spunea Emil Boc acum nu mult timp rezulta că această operațiune, unde numitorul comun este Legea sistemului unitar de pensii, o economie vărsată în pușculița bugetară între 500 și 800 de milioane de euro. Aproape o amortizare cu valoare de oxigen, având în vedere împrejurările.
Însă, ceea ce guvernul a socotit că e just și determinat de rațiuni superioare s-a văzut în cealaltă parte ca într-o oglindă răsturnată și a născut o reacție adversă puternică, cu o componentă emoțională accentuată. Liderii nemulțumiților nu sunt mulți, dar lasă impresia că aceia aliniați în spatele lor sunt numeroși, bine organizați și foarte determinați. Acțiunile lor au fost tăioase, vocale și declarațiile categorice. De cealaltă parte, guvernul, declarativ și în acțiune a rămas pe poziție. Intervenția justiției a suspendat temporar ostilitățile. Dar disputa va fi de durată, cauza celor „vătămați” fiind susținută din toți plămânii de opoziția politică.
Fiecare își apără dreptatea și e decis să „moară” cu argumentele de gât. Vocile care s-au auzit până acum din rândul pensionarilor militari au fost la unison : ni s-a făcut o nedreptate. În masă, întrucât, curios, din această comunitate nu au răzbătut opinii contrare. Motivul? Poate ține de cele omenești. Este acel „%” tăcut aproape asurzitor, militar sadea, trecut prin liceu militar, școala militară, academie, cu epoleții îmbogățiți „pe bune” și pe merite reale, cu viață aspră de garnizoană. Nu că în rândul lor fluturașul de pensie al lunii ianuarie ar fi făcut integral dreptate. Marele rău este ca n-a făcut. Mai est si „%” «funcția bate gradul» și aduce sporul. Două căi care au fost urmate și uneori cu răsplată invers proporțională meritelor.
Un mecanism a fost pus în mișcare. Prin punerea sa la punct – căci statul trebuie să-și facă o ordine militărească în hârtii, unele dispărute din varii neglijențe și a căror absență duce la folosirea unor soluții incorecte – care este esențială, pot fi satisfăcute comandamentele etice reale în materie de pensii. În sensul pozitiv al unei vechi înțelepciuni populare: „fiecăruia ce i se cuvine”. După contribuție, stăruință/vechime, muncă. Și, până la Cel de Sus, asta stă în puterea oamenilor.
Indira CRASNEA, indira@mediafax.ro