Armata la trântă cu Armata

Să recunoaștem că mai nimeni nu se gândea, de când a început campionatul și până acum câteva zile, că Steaua poate pierde anul acesta titlul de campioană. Nu fiindcă jocul ei ar fi vreunul remarcabil, ci deoarece toate celelalte competitoare păreau ori apatice, ori incapabile de o replică măcar rezonabilă. Nici vânzarea singurilor fotbaliști adevărați din lot nu părea să împiedice defilarea Stelei, iar așteptată, ulterior întâmplata, eliberare a ciobanului era de presupus că va da un nou avânt sclavilor din subordine, astfel încât titlul (de fapt iluzia unui nou tun dat UEFA, prin eventuala accedere în Champions’ League) să îi revină aproape natural. Iată însă că până și într-un campionat de doi bani ca ăsta al nostru e loc de surprize, de răsturnări de situații. Culmea culmilor e că în luptă directă pentru titlu nu se afla nici măcar una din cele creditate inițial cu șanse (adică Petrolul, Astra, Pandurii), ci un outsider cumva înrudit cu Steaua prin origini: ASA (care la data înființării, cu zeci de ani în urmă, era abrevierea pentru Asociația Sportivă Armată; oare azi ce naiba înseamnă!?, că parcă nici Steaua nu prea mai e a Armatei, ci… dimpotrivă!), ceea ce ne duce cu gândul la o luptă fratricidă. Dacă ar fi să analizăm chestiunea sub aspect strict sportiv, s-ar putea spune că performanțele ASA sunt rezultatul celei de a doua tinereți a lui Zicu? Sigur că s-ar putea zice, numai că te ia cu frisoane doar la gândul că un umflat aproape inert face legea într-un campionat, oricât de prost ar fi acesta. De aici, rezultă cumva că proștii Stelei și ai tuturor celorlalte competitoare sunt mai proști decât prostii de la ASA care, prin comparație (doar) cu ăștia, au ajuns să pară deștepți. Dincolo de gazon, s-ar putea deschide discuția și despre rolul și importanța lui Gheorghe (așa te cheamă, măi Gigi?) Becali în preajma echipei. Nu știu dacă ați fost atenți la calculele Gazetei sporturilor de săptămâna trecută, din care rezultă că Steaua a câștigat mai mulți bani pentru Gheorghe (e corect așa, măi Gigi?) Becali în timp ce acesta era absent (motivat, desigur) decât pe vremea inexplicabilei sale libertăți. Ceea ce mă duce la concluzia că dacă chiar vrea binele Stelei, Gheorghe Becali ar face bine să se întoarcă acolo. Cred că vor mai apărea ocazii.