Aripa „inflamantă” a ieșit întărită din Congresul PNL

Congresul liberalilor s-a terminat. Călin Popescu Tăriceanu s-a reales președinte, la pas și fără urmă de emoție. PNL pare să-și fi planificat viața pentru următorii doi ani și, după toate semnele, aceasta se va duce tot împreună cu PD și tot în casa șubrezită a Alianței D.A.
Au fost două zile de întrunire anostă, bine pusă la punct, cu peisaj înviorat de eșarfele galbene pe care congresiștii și le-au pus cuminți pe după revere, de numărătoarea voturilor la ceas de seară, de micile butade ale lui Ionescu Quintus și, neîndoielnic, de mirările sau satisfacțiile ascunse că nu s-au ales vicepreședinți unii despre care ai fi zis că au funcțiile în buzunar.
Câștigătorii și perdanții din sus-menționata categorie au fost vedetele și ceea ce s-a reținut din întrunirea extraordinară a PNL.
A pierdut Bogdan Olteanu. Președintele Camerei Deputaților este văzut de unii ca un vrednic emul și urmaș în ale reputației combinative al lui Viorel Hrebenciuc. Aceste talente, moștenite sau dobândite, nu i-au fost de folos în ograda congresului. Și, poate, nici viitorului luminos de posibil moștenitor politic al lui Tăriceanu.
A câștigat Ludovic Orban, revoltatul de serviciu al PNL. Nici de această dată, Orban nu s-a dezmințit. După anunțarea voturilor, vorbea cu aceeași furie blândă, cu atât mai sinistră în efectele sale, cu cât este mai liniștită.
A pierdut Mihai Ungureanu. Pe ministrul de Externe l-a pus la colț, neîndoielnic, asocierea de imagine cu coșmarul liberalilor numit Traian Băsescu. Dar incolorul nostru politician are vreme să-și construiască o carieră „pe intern”, căci nu este lipsit de calități. Așa ceva au mai făcut și alți șefi ai diplomației. Unul a ajuns prim-ministru și a sfârșit prin a face potecuță la tribunal. Altul a ajuns șef de partid și se visează premier. Cine știe, dacă Mihai Ungureanu nu va fi și el, cândva, șef al Guvernului sau ministru de Externe longeviv, sub alte alianțe politice.
În sfârșit, a câștigat Crin Antonescu. Deputatul cu breton zbârlit este un furios altfel decât Orban. Din aceia care știu să pună surdină, să aștepte și să-ți tragă lin preșul de sub picioare. Este suficient de ambițios să lase în aer, într-o zi, inclusiv pe Tăriceanu, pe care l-a depășit la Congres, la numărul de voturi.
Până la urmă, reuniunii extraordinare a PNL nu i-au lipsit ingredientele. Însă notorietatea sa de eveniment a fost depășită cumva de povestea bilețelului colorat spusă de o „fostă” de la Cotroceni. Amănuntul că „fosta” se numea Elena Udrea a dat naștere la ceva tapaj. Și tapaj va fi cât timp se va găsi public dispus să stea cu gura căscată la vorbele sale și cât „fosta” va însemna ceva doar atunci când este folosită să pună piedici pe la spate, de către cei care practică acest sport și nu se simt suficient de bărbați ca să o facă singuri. Iată de ce, Elenei Udrea nu poți să-i spui „acest Ludovic Orban” al lui Traian Băsescu.
Dacă Tăriceanu a câștigat ceva din congresul extraordinar, nu este un nou mandat de președinte, ci o „mașină de sunete” formidabilă, cu funcționarea asigurată de către vicepreședinții PNL.
Dovadă că, de acum, nimeni din politică nu mai poate pretinde că deține un monopol al vehemenței. Nici măcar Traian Băsescu.