Aria calomniei în interpretarea lui Traian Băsescu

Președintele Traian Băsescu a interpretat, din nou, aria „Calomniați, calomniați! Până la urmă tot va rămâne ceva”, folosind intenționat cuvinte grele la adresa adversarilor săi.
Este ușor din poziția de președinte al țării să pui etichete: mafiot, oligarh, politruc, listaci, alături de țigancă împuțită, păsărică! Traian Băsescu a obișnuit o țară cu un limbajul său mult prea colorat și chiar nedemn pentru funcția pe care o ocupă. Din păcate, acest limbaj nu mai miră pe nimeni înscriindu-se în nota dominantă a societății românești din ultimii doi-trei ani, parcă cuprinsă de un delir general, cu personaje grotești, care nu știu decât să înjure și să jignească.
Ce pierde președintele-jucător în confruntarea din terenul politic, câștigă apoi prin atacuri furibunde, repetate, în afara jocului.
Miercuri seara, președintele s-a dezlănțuit din nou la adresa ministrului Justiției, Tudor Chiuariu, pe care n-a încetat să-l atace din momentul în care a cerut revocarea procurorului șef de secție Doru Țuluș din Direcția Națională Anticorupție. Ca noutate a anunțat și că ministrul Transporturilor va avea probleme, vrând parcă să demonstreze că justiția e la degetul său mic și că puțin îi pasă de prezumția de nevinovăție și de separarea puterilor în stat.
Pentru șeful statului nu are nici o importanță că rezultatele unui raport de inspecție judiciară al Consiliului Superior al Magistraturii a constatat deficiențe la secția lui Doru Țuluș. Contează doar punerea lui Chiuariu la zid și deschiderea a cât mai multe dosare pe numele miniștrilor liberali. Că doar e campanie electorală și în 2008 vin alegerile locale și parlamentare.
Curios este că atât timp cât Tudor Chiuariu a fost șef la Departamentul de Luptă Antifraudă (DLAF, punctul de contact al OLAF de la Bruxelles la București) nimeni nu l-a acuzat de ceva și nu a asociat numele acestuia cu cel al liberalului Relu Fenechiu. Pe atunci nu se vorbea de grupul mafiot de la Iași, deși Chiuariu era tot în Guvern, din care însă făcea parte și PD.
– Nou episod în nesfârșitul război
Probabil, indiferent ce liberal ar fi venit în locul Monicăi Macovei la Justiție ar fi avut parte de același tratament prezidențial și acum ar fi fost caracterizat drept „mafiot obraznic”, „tânăr” ori „bătrân”.
Și acest episod face parte din nesfârșitul război Băsescu-Tăriceanu.
În cartea „După putere” scrisă de fostul președinte al Cehiei, Vaclav Havel, acesta dezvăluie relația tensionată pe care a avut-o, între 1992-1997, cu premierul Vaclav Klaus, actualul șef a statului ceh. Relația tensionată dintre cei doi era cunoscută, însă niciodată nu eu expus-o public și nu au dat frâu liber antipatiei, responsabilitatea funcțiilor impunându-le să caute mijloace de rezolvare a problemelor țării.
Exemplu contrar: luptele de gherilă dintre Băsescu și Guvern, care afectează, din nefericire, toate instituțiile statului și, implicit, cetățenii.
Scenariul e același și se repetă la nesfârșit. De data asta cu un mic incident pentru Băsescu. „Politrucul” Sassu nu l-a mai lăsat să se desfășoare la postul public de televiziune. Nemulțumit că TVR nu și-a deschis porțile când a solicitat să apară în fața națiunii, Băsescu a ajuns la B1 TV, unde a pus etichete celor pe care îi urăște. La stilul de emisiuni tabloide ale lui Radu Moraru din ultima vreme, președintele Băsescu s-a încadrat perfect cu calomniile sale.
De la acuzații, devenite stereotipe, gen „relații mafiote între oameni politici, oameni de afaceri și ziariști”, președintele a ajuns la atacuri la persoană. Pentru Băsescu, președintele-director general al TVR Alexandru Sassu este „un politruc” numit în fruntea televiziunii pentru a servi interesele celor care l-au instalat în funcție, adică PNL și PSD, ministrul Transporturilor Ludovic Orban „s-ar putea să aibă surprize de la justiție”, ministrul Justiției Tudor Chiuariu este „un tânăr mafiot obraznic”, care servește o clientelă și pe care premierul Tăriceanu nu l-ar fi numit ministru, dacă ar fi fost „dezlegat”, iar maghiarii nu mai vor să fie reprezentați în Parlament de niște „grofi” ca Marko Bela și Verestoy Attila, politicieni „învechiți”, care sunt pentru secuime ceea ce este Ion Iliescu pentru România.
– Vorbe cu greutate
De la orice alt politician atacurile ar fi putut trece neobservate, fiind puse pe seama campaniei electorale. Dar venind de la „mediatorul între stat și societate” vorbele capătă altă greutate.
În mod normal, dacă cineva acuză ar trebui să și dovedească, căci cel vizat de învinuiri nu poate face proba negativă. Dacă președintele ar fi dat în judecată pentru calomnie, judecătorul va fi pus în situația să ceară proba verității.
Dar, o afirmație precum „un tânăr mafiot obraznic” va rămâne în mintea românului, iar dacă președintele o repetă la fiecare ieșire televizată, cetățeanul va rămâne cu certitudinea că „știe șeful statului ce știe”, mai ales în contextul în care acesta face referiri la acte din dosar de urmărire penală – prezentate pe televiziunea națională – privind un fost ministru (vinovat ori nevinovat) sau la amenințări voalate la adresa unui ministru în funcție care va avea în curând surprize în justiție.
La începutul săptămânii, Băsescu era revoltat că i s-a cerut să revoce un procuror de la DNA înainte de expirarea mandatului de trei ani. Dar dacă după trei ani se va dovedi că procurorul care i-a dat informații președintelui nu era mai curat decât cei pe care Băsescu i-a indicat miercuri seara?
Atunci, șeful statului oricum nu are nimic de pierdut și eventual se va putea debarasa fără regrete de anchetatorii cu care colaborează acum și cărora le sugerează să deschidă dosare și altor miniștri. Dar tot până atunci vor trece toate alegerile.
Aria calomniei interpretată pentru electorat poate continua fără probe și fără probleme.
(Lucia Efrim)