Fondate de André Malraux în 1969, Arhivele franceze de film sărbătoresc în toamnă 40 de ani de când protejează de trecerea timpului circa 100.000 de opere, într-o fortăreață păzită zi și noapte din Bois-d’Arcy, în apropiere de Paris, informează AFP.
În perioada 19-20 septembrie, cinefilii și curioșii vor putea parcurge instituția care se întinde pe o suprafață de cinci hectare, vor putea umbla cu filme vechi și li se vor explica etapele restaurării peliculei în laborator.
Explorată de cercetători din întreaga lume, colecția Arhivelor, formată din filme de ficțiune, lungi sau scurte, și filme documentare, este una dintre primele cinci cele mai frumoase din lume. Arhivele franceze adăpostesc de timp primele producții ale fraților Lumière – care au inventat cinematograful în 1895 – dar și producții semnate Pathé, Gaumont, René Château sau Eclair. Pe lângă acestea, ele sunt și păstrătoarele unor filme străine rare, cum ar fi „Bucking Broadway”, unul dintre primele semnate de John Ford, turnat în 1917.
Filmele sunt închise în 226 de celule anti-incendiu din beton, concepute pentru a stoca 400 de tone de peliculă de celuloză, filmele pe acest suport fiind interzise din 1950 din cauză că pelicula era prea ușor inflamabilă. Arhivele mai includ și trei depozite unde temperatura nu depășește 12 grade Celsius și unde sunt ținute filmele pe suporturi moderne.
Aflate sub tutela Centrului Național al Cinematografiei (CNC), Arhivele au fost deschise din dorința statului de a conserva un patrimoniu cinematografic unic, reunit de Henri Langlois, unul dintre findatorii Cinematecii franceze, instituție privată și rivală fondată în 1936.
„Capacitățile noastre de conservare de filme sunt unice în lume; în Statele Unite ele sunt finanțate de diverse personalități sau fundații, însă aici sunt asigurate integral de stat”, a explicat Boris Todorovitci, directorul instituției.
În septembrie 1990, ministrul francez al Culturii de la acea dată, Jack Lang, a lansat, în prezența cineastului american Martin Scorsese, un plan de salvare și restaurare a filmelor vechi. Acest plan a permis evitarea decompunerii a 15.000 de filme, adică a circa 13 milioane de metri de peliculă de nitrat. În fiecare an, circa 2.000 de opere sunt proiectate pentru public, cu acordul deținătorilor drepturilor, în cadrul cinematecilor și festivalurilor.
