Conferințele Muzeului Bucovinei, susținute lunar de personalități culturale la Muzeul de Istorie din municipiul Suceava (serie de întâlniri care a debutat pe data de 27 ianuarie a.c., cu prelegerea susținută de ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților), au continuat în această săptămână prilejuindu-le sucevenilor întâlnirea cu reputatul arheolog Adrian Bătrîna.
„Genealogia domnitorilor Moldovei din secolul al XIV-lea”
Conferința, cu tema „Genealogia domnitorilor Moldovei din secolul al XIV-lea”, care a avut parte de un auditoriu alcătuit cu precădere din arheologi și istorici medieviști, a vizat rezultatele cercetărilor arheologice, antropologice și paleogenetice efectuate asupra osemintelor din mormintele aflate în Biserica Sf. Nicolae din Rădăuți (complexul feudal cunoscut sub numele de Mănăstirea Bogdana), cercetări ale căror concluzii schimbă o serie de date acceptate până acum.
Arheologul Adrian Bătrîna, care și-a început prelegerea mulțumind conducerii Muzeului Bucovinei pentru amabilitatea de-al fi invitat la Suceava, mulțumiri adresate deopotrivă ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, și părintelui arhimandrit Iustin Dragomir, starețul Mănăstirii Bogdana, „pentru bunăvoința și înțelegerea de care au dat dovadă permițând accesul la recoltarea unor oseminte pentru studiul paleogenetic”, a menționat că cercetările pe care le-a efectuat împreună cu soția sa, Lia Bătrîna, au început în anul 1974.
Cercetări care ar mai fi continuat dacă n-ar fi fost întrerupte, în anul 1977, odată cu desființarea Direcției Monumentelor Istorice, instituție care le-a patronat avându-l la conducere pe profesorul și istoricul de artă Vasile Drăguț.
„Uneori gândirea istoricilor nu se întâlnește cu cea a arheologilor”
Într-o veritabilă lecție în care și-a însoțit prelegerea cu proiecția unor imagini revelatoare (avându-l la pupitru pe arheologul Florin Hău), imagini care prezentau planurile suprapuse ale celor trei faze de evoluție ale monumentului de la Rădăuți (biserica de lemn din primul sfert al sec. al XIV-lea, cea de zid din perioada domniei lui Petru I al Mușatei și cea din vremea lui Alexandru Lăpușneanu), Adrian Bătrîna a comentat genealogiile întocmite de istoricii Ștefan Gorovei și Constantin Rezachievici, prezentând concluziile expertizelor efectuate de antropologi și paleogeneticieni la laboratorul Universității din Hamburg.
Remarcând faptul că „uneori gândirea istoricilor nu se întâlnește cu cea a arheologilor” și prezentând rezultatele expertizelor, Adrian Bătrâna, care a spus că a pornit în cercetările sale „de la o premisă logică, dar care s-a dovedit a fi falsă”, a identificat clar faptul că în mormântul nr. 66 se află osemintele lui Bogdan I, iar în mormântul nr. 85 este înhumat voievodul Lațcu, lucru care schimbă apartenența inelului considerat până acum ca fiind al lui Bogdan I (inel de aur de 24,73 grame, cu inscripția centrală, în limba arabă, „Allah”) aflat în patrimoniul Muzeului Bucovinei.
„Inelul – a precizat el – nu a fost al lui Bogdan I, ci al lui Lațcu!”.
„Jocul paleogeneticii și filogeneticii”
S-au expus și alte lucruri și s-au făcut clarificări vizându-i pe cei doi fii ai lui Costea (mormântul 82), Roman I (mormântul 79) și Petru I (mormântul 81), și, așa cum a precizat cercetătorul, „s-a reușit reconstituirea profilului genetic al Margaretei (al cărei mormânt nu a fost descoperit), fiica lui Bogdan I și sora lui Lațcu, mama lui Roman I și Petru I.
O expunere care a reliefat „jocul paleogeneticii și filogeneticii”, o prezentare interesantă a cercetărilor efectuate de Lia și Adrian Bătrîna, cercetări pe care cei preocupați de subiect vor avea prilejul să le vadă în curând tipărite într-o carte.
Inelul de aur atribuit inițial lui Bogdan I este al voievodului Lațcu
Inelul de aur, care a fost expus pentru prima oară la sfârșitul anului 2002, atunci când a fost inaugurată Camera Tezaur a Muzeului Bucovinei, a fost descoperit (în anul 1975) cu prilejul cercetărilor arheologice efectuate la Biserica Sf. Nicolae din Rădăuți și a fost atribuit lui Bogdan I, întrucât se credea că în mormântul nr. 85 este înhumat voievodul.
Mormântul conținea un inventar impresionant, constând în fragmentele unei tunici de modă gotică, încheiată în față cu 33 de nasturi, cu suprafața traforată, din argint aurit și email verde, alți 30 de nasturi identici, dar cu un diametru mai redus, înșiruiți câte 15 de-a lungul mânecilor, pe fiecare antebraț. Scheletul înhumatului avea pe inelarul mâinii stângi acest inel masiv din aur, realizat prin turnare și cizelare, cu o ornamentație bogată, cu elemente geometrice, vegetale și zoomorfe. Fiecare colț al monturii de formă rectangulară era decorat cu un cap de leu, având central inscripția, în limba arabă, „Allah”. Ipoteza formulată era că avem de-a face cu un inel-talisman, menit în concepția medievală să-l apere pe purtătorul lui de boli și primejdii.
La expoziția cu genericul „Comori arheologice în Muzeul Bucovinei”, organizată în luna noiembrie 2010, fiind cunoscute deja rezultatele expertizelor și concluziile cercetătorilor Lia și Adrian Bătrîna, inelul a fost expus cu mențiunea că a aparținut voievodului Lațcu.
