Căutarea cu detectoare de metale, o preocupare îmbrățișată de mulți adepți în ultimii ani, rămâne în continuare o activitate nerăsplătită pentru cei care au descoperit și predat adevărate obiecte de patrimoniu autorităților din domeniu. Cei mai mulți dintre ei sunt nemulțumiți de atitudinea de multe ori ostilă a reprezentanților muzeului, unde ajung obiectele de patrimoniu predate, și nu înțeleg de ce așteaptă în zadar ani de zile o minimă răsplată, prevăzută în mod legal, care pentru cei mai mulți dintre ei nu va veni niciodată. Mai mult de atât, conform instrucțiunilor Ministerului Culturii, orice descoperire a unor bunuri de patrimoniu folosind detectorul de metale, chiar în afara siturilor arheologice, poate fi taxată ca infracțiune, iar acțiunea căutătorului catalogată drept braconaj arheologic.
Detectarea în teren, o muncă făcută cu pasiune și multă documentare
De patru ani de când lucrează în teren cu detectorul de metale, Ștefan Ghivnici se află la a doua descoperire majoră, după ce în cadrul primei detecții a descoperit 42 de monede medievale, vârfuri de săgeți, două inele, obiecte valoroase pentru care el nu a fost răsplătit în nici un fel.
”Facem acest lucru din pasiune, pasiune pentru istorie și arheologie și nicidecum pentru bani. Ar fi însă grozav să primim un semn de recunoaștere și noi și să fim recompensați pentru munca noastră.
A doua descoperire a fost făcută la finalul lunii mai a acestui an, într-o zonă din jurul Sucevei, într-o zi liberă, când am ieșit la detectat. Este vorba de un depozit de bronz, vechi de 3.500 de ani. După circa o jumătate de oră de căutări am dat peste aceste obiecte, care mi-au luat destul de mult timp să le scot. Astăzi le-am predat la Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu, care la rândul ei urmează să le predea muzeului de istorie și cam atât. De primit nu primește nimeni nimic pentru munca lui, nici măcar mulțumiri. Chiar acel puțin simbolic pe care îl merităm pentru munca noastră ar trebui să ni-l ofere, pentru că noi suntem oameni cinstiți, nu suntem hoți”, a povestit Ștefan Ghivnici.
Cei mai mulți dintre cei care desfășoară această activitate au nevoie, pe lângă pasiune, și de o intensă muncă de documentare. ”Am studiat foarte mult, mi-am cumpărat foarte multe cărți despre Suceava, din bibliotecă am citit tot ce se putea. Am un site pe care intru și verific hărțile austriece vechi de la 1774 și de la 1816, când au cartografiat totul în această zonă. La suprapunere peste harta nouă văd exact unde a fost o fântână, un pod vechi, o intersecție de drumuri de altădată, îmi imaginez pe unde ar fi putut umbla un om acum câteva sute de ani și de obicei găsesc lucruri frumoase. Tot ce am găsit mai vechi de 100 de ani am predat la muzeu, pentru a nu avea probleme. La sportul ăsta se spune că dacă vrei să ieși o oră cu detectorul în teren, trebuie cel puțin 3-4 ore de studiu despre zona respectivă. Important este să știi unde mergi, ce cauți, ce faci, cam din ce perioadă ai putea să găsești lucruri acolo”, a povestit Ștefan Ghivnici.
Un depozit de bronz, vechi de circa 3.500 de ani
Aceste obiecte găsite anul acesta de Ștefan Ghivnici sunt deosebite, fiind vorba de un depozit de bronz vechi de 3.500 de ani, format din trei seceri, din care una fragmentată în 4 bucăți, un topor și o suliță, toate împreună constituind o descoperire excepțională pentru oraș și muzeu. El spune că prin aceste săpături nu se distruge contextul arheologic, din cauza faptului că detectoarele de metal lucrează doar până la 40-50 cm, iar la începutul săpăturilor într-un sit arheologic, primii 30-40 de cm de pământ oricum se aruncă. El rămâne nemulțumit de atitudinea specialiștilor în istorie și arheologie, care îi consideră niște căutători de comori. La rândul său își pune întrebarea de ce nu ies specialiștii în teren să le găsească, fără a distruge nimic din punct de vedere arheologic. El vrea să fie tratați ca niște oameni simpli, care fac această muncă din pasiune, răpindu-și din timpul lor liber pentru descoperirile pe care le fac.
Cele mai multe din aceste descoperiri rămân nerăsplătite de autorități
Chiar dacă Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național prevede că în termen de 18 luni bunurile predate trebuie evaluate de experți, iar dacă sunt de patrimoniu cei care fac descoperirea primesc o bonificație de 30% din valoarea bunului, mare parte din descoperitori nu au primit nimic pentru obiectele de patrimoniu predate.
”Am predat obiecte de 3 ani și normal ar fi ca, după un an și jumătate, ori să-mi dea obiectele înapoi, ori să fim răsplătiți conform legii în vigoare, cu o sumă fixată de lege. Această atitudine a autorităților arată că ei ne consideră prăduitori care merg să fure, un fel de braconieri arheologici care distrug aspectul obiectului găsit sau informațiile legate de modalitatea în care acesta a ajuns în acea zonă. Ei ar trebui să fie mulțumiți de atitudinea unor oameni ca noi, precum frații Cristi și Marius Hatnean sau Paul Croitoru, care mergem și predăm cinstit, în termen legal de 72 de ore, aceste obiecte valoroase la muzeu, sau măcar să ne trateze normal pentru munca noastră. Nu suntem nicicum prădători de comori, cum poate ne consideră unii.” Mai mult de atât, după atâtea luni de zile, descoperitorii nu au primit nici măcar o informare privind descoperirile lor, legea fiind deja încălcată, însă de către autorități. Situația în care se află acești descoperitori este una ingrată, pentru că dacă predau bunurile pot fi acuzați de braconaj arheologic, iar dacă nu le predau încalcă din start legea. Descoperirea bunurilor de patrimoniu de către cei care dețin în mod legal detectoare de metale nu este astfel deloc încurajată, ci din contră, se constată o încercare de limitare a predării unor astfel de bunuri. În același timp, lucrurile găsite de ei, precum tezaurul de argint de la Cacica, una dintre cele mai importante descoperiri de monede dacice din România, constituie astăzi mândria Muzeului de Istorie din cadrul Muzeului Bucovinei Suceava.
