Arhanghelii Mihail și Gavriil sunt, în calendarul bisericesc, conducătorii cetelor de îngeri, având aripi și purtând săbii, ca simbol al biruinței, ei fiind sărbătoriți marți și de jandarmii români, cărora le sunt patroni spirituali.
Arhanghelii din calendarul bisericesc sunt conducătorii cetelor de îngeri, având aripi și purtând săbii, că simbol al biruinței, și sunt călăuze ale sufletelor în drumul acestora spre răi.
Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Măria să-i vestească taină cea mare a întrupării Domnului și tot el a adus drepților Ioachim și Ana vestea zămislirii Maicii Domnului.
De ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil sunt multe obiceiuri și tradiții, în folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail fiind un personaj mai venerat în comparație cu Arhanghelul Gavriil. El poartă, uneori, cheile Raiului, este un înfocat luptător împotrivă diavolului și veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună și trăsnește, sau orânduiește singur grindină, cu tunul. El ține și ciuma în frâu, asemănător Sfântului Haralambie.
În trecut, în societatea tradițională bucovineană, Arhanghelii erau sărbătoriți pentru că „ei sunt păzitorii oamenilor de la naștere și până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora”. Arhanghelii, în viziunea populară, asistă și la Judecată de Apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omenești firești și purifică, prin post, conștiințele.
În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebrați și că patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită „turtă arieților” (arieții fiind berbecii despărțiți de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate.
Această turtă se arunca în dimineață zilei de 8 noiembrie în tarla oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu fața în sus era semn încurajator de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turtă cădea cu față în jos era mare supărare. În satele și târgurile bucovinene în fiecare an, în 8 noiembrie se fac pomeniri și praznice pentru cei morți, iar în biserici fiecare creștin aprinde câte o lumânare că să aibă asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă.
„Vara Arhanghelilor” ține o zi. Pe lângă aceasta, între Arhangheli și Crăciun trebuie neapărat să mai fie trei-patru zile senine și călduroase numite „vară iernii”.
În sâmbătă dinaintea sărbătoririi se fac praznice pentru sufletul morților. Ofrandele date pomană pentru morți, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc „Moșii de Arhangheli”. Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi „lumina de veci” în lumea de dincolo. Tradiția spune că trebuie să se aprindă lumânări atât pentru oamenii în viață, cât și pentru cei dispăruți fără lumânare.
Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea și ea s-a răspândit repede în tot Răsaritul creștin.
Sărbătoarea a fost la origine o simplă aniversare anuală a sfințirii unei biserici a Sfântului Arhanghel Mihail, ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol. Astfel, ea apare în cele mai vechi sinaxare ca fiind o sărbătoare numai a Arhanghelului Mihail. Mai târziu, ea a devenit o sărbătoare comună tuturor sfinților îngeri.
Sfântul Gavriil este binecunoscut prin prezicerile sale atât din Vechiul, cât și din Noul Testament. Totodată, Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Măria să-i vestească taină cea mare a întrupării Domnului și tot el a adus drepților Ioachim și Ana vestea zămislirii Maicii Domnului.
În limba ebraică, numele Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?”, în timp ce Gavriil înseamnă în ebraică „bărbat-Dumnezeu”.
