La ora când scriu această rubrică, se află în plină desfășurare alegerile pentru cele șase locuri de membri ai Comitetului Executiv al UEFA. Printre candidații atrași ca ursul de fagurele cu miere (sau ca musca de…?) se află și domnul Nașu’, recidivist în tentativa de ocupare a unuia dintre scaunele respective. La precedenta încercare, întreaga presă de specialitate (și nu numai) de la noi a tras cuvenitele semnale de alarmă, atenționând forul european asupra mai multor chestiuni cu iz penal care, pe lângă că i-au atras porecla de inspirație siciliană, au mai produs și o gaură cât se poate de concretă în bugetul UEFA: vreo 7 milioane de dolari, bani deturnați de la virtualele centre de copii și juniori, pentru care erau destinate, către construirea unui sediu absolut futurist pentru clica din jurul Nașului, cunoscută sub denumirea de F.R.F. Rezultatul a fost că Nașu’ n-a fost ales. Ba chiar, dacă țin bine minte, n-a primit nici un vot, lucru de altfel cât se poate de normal. E-he-hei, dragii moșului, trecut-au anii și… nu, nu s-a schimbat nimic din apucăturile domnului Nașu’, ci doar strategia. În sensul că acum s-a pus la cale, conform unei strategii tot de sorginte siciliană (fără absolut nici o legătură cu „deschiderea siciliană” de la șah, care-i din alt clip!) invadarea Comitetului Executiv al U.E.F.A. de către reprezentanții Estului. Cu Nașu’-n frunte. Ei, și?, v-ați putea întreba. Adică de ce nu, din moment ce acum suntem și noi, și alți estici, „europeni” cu acte-n regulă? Păi, chiar ăsta-i buboiul: n-or fi chiar maici nici ăi’ din Vest care au transformat fotbalul în ditamai business-ul, dar nici nu declară cu tupeu nemăsurat ca al Nașului și al noii sale bande, că-și vor da voturile între ei. Ceea ce e, la urma-urmei, tot un procedeu democratic, nesancționabil. Gravă e însă motivația acțiunii: cică dacă am avea „omul (?) nostru” acolo, acesta ar putea influența cumva și delegările de arbitri, și atitudinea acestora față de echipele noastre, ba și tragerile la sorți. Vedeți, deci, că intenția bandei estice nu este de a aduce un suflu nou, de a pune umărul la mai binele fotbalului european. Argumentul lor este, totuși, legea. Legea junglei.