Arenă frumoasă, păcat că-i locuită!

Am avut inspirația nebună de a urmări meciul cu Polonia de pe stadion. Ce s-a întâmplat pe teren a mai fost cum a fost, probabil ne facem noi speranțe prea mari, că așa e firea omului. Dar peluzării au fost cei care au dat tonul unei seri totalmente ratate. Nu mă refer la oamenii normali care și-au luat bilet la peluză, și eu tot acolo am stat, ci la membrii diverselor galerii. Degeaba fanii Rapidului fac un gest de devotament afișând un banner cu mesajul „Rapid nu moare!”, dacă apoi folosesc torțele (oricum interzise pe stadion) ca proiectile împotriva suporterilor polonezi. Iar din peluza opusă, acolo unde își împărțiseră zonele ultrașii dinamoviști și steliști, un inconștient a aruncat acea petardă înspre Lewandowski, taman atunci când ai noștri presau și se pregăteau să execute al doilea sau al treilea corner legat. Asta ne-a asigurat tribunele golașe la meciul din primăvară cu Danemarca. Bravo nouă, așa ne trebuie!
Aceste evenimente au fost însă facilitate de haosul organizatoric de pe Arena Națională. Nu e o opinie, e ceea ce am remarcat eu însumi. Am printat cele 13 bilete comandate online, pe diverse CNP-uri, asigurându-ne că era vizibil codul de bare. Când colo, biletele nu au mai fost scanate, cei de la intrare au verificat doar „ochiometric” dacă ne găseam în sectorul respectiv al peluzei. Practic, puteam cumpăra un singur bilet pe care să-l printăm de 13 ori! Iar controlul corporal a fost destul de superficial, hainele de iarnă îngreunând și ele misiunea jandarmilor. În plus, cei întâziați s-au tot înghesuit și împins după începerea meciului, astfel că s-a luat decizia de a-i lăsa să intre la liber. Toate condițiile îndeplinite, așadar, pentru ca lucrurile să nu meargă cum trebuie.
Revenind la fotbal sau la lipsa lui, mă uimește totuși această memorie scurtă a unora care-i invocă deja pe Pițurcă sau Iordănescu. Alo, păi nea Piți e ăla care a pierdut tot cu 3-0, tot acasă, dar cu Lituania, iar nea Puiu abia ce-a pierdut cu Albania când avea calificarea pe masă!