Ceea ce mulți considerau (inclusiv subsemnatul) drept o îndrăzneală stângace a PSD de a arăta că e și anti-Băsescu nu numai anti PNL, se conturează deja ca o întreprindere ce se vrea dusă până la capăt: suspendarea președintelui.
Desigur, suspendarea propriu-zisă, fatală pentru Traian Băsescu într-o Românie care-l vedea invulnerabil, va avea să se confrunte cu votul din Parlament.
Chiar dacă socotelile de pe hârtie spun că ar mai fi nevoie, în afară de voturile PSD, PC și PRM, doar de șapte voturi, e greu de crezut că se va ajunge la suspendarea propriu-zisă. Coaliția anti-Băsescu se definește printr-un eclectism absolut, și, cel puțin în partea dinspre PNL, PD, PC, ne putem aștepta la înțelegeri pe șest cu Traian Băsescu sau măcar șovăieli. Nu-i exclus ca la votul secret, chiar unii parlamentari PSD să voteze împotriva suspendării.
Fie pe cont propriu, speriați de ruperea Alianței și, prin asta, de alegeri anticipate.
Fie, pentru că așa au primit ordin secret de la conducerea PSD, care va fi socotit că nu-i pregătită să facă față unei crize politice de asemenea proporții.
Deși în politică se poate vârî pe fir și iraționalul, noi nu credem că se va ajunge la suspendare.
Până la votul din Parlament, vor fi însă pași în calea cărora nu se întrevede nici un obstacol: redactarea cererii de suspendare, înaintarea cererii Parlamentului, aducerea la cunoștința președintelui, răspunsul președintelui ședinței Curții Constituționale, prezentarea poziției Curții (care e consultativă, dar atârnă în balanță), dezbateri și votul din Parlament.
Chiar dacă Parlamentul va respinge cererea de suspendare, toți acești pași, care sunt ca și îndepliniți, dată fiind voința PSD și PRM, de a merge până la capăt, se înscriu într-o perioadă de maximă tensiune politică.
Desigur, întreaga tărășenie va avea loc la nivelul Parlamentului și al altor instituții ale statului de drept. Din punct de vedere practic, electoratul își va spune cuvântul doar în eventualitatea că se ajunge la referendum. Înseamnă asta, oare, că electoratul nu-și va spune cuvântul, fie și sub forma sondajelor de opinie, în toată perioada procedurilor de suspendare? Firește că nu. Trăim în democrație. Și într-o democrație toate aceste fapte, desfășurându-se în deplină transparență, au un uriaș impact asupra opiniei publice.
Plecând de aici, e limpede că PSD nu poate să nu țină cont că opinia publică trebuie convinsă de necesitatea procedurilor de suspendare. În această operațiune, principalul partid de opoziție se va confrunta cu o dificultate însemnată: cea de a găsi nu argumente juridice pentru suspendare, ci argumente de bun simț pentru o operație de excepție cum este suspendarea președintelui. De când PSD a lansat teza unei suspendări, întreaga presă, ca lovită în moalele capului, vorbește de un asemenea moment ca despre desfacerea contractului de muncă a femeii de serviciu. În realitate, începerea, dar mai ales urmarea procedurilor de suspendare se constituie într-o criză politică majoră, o criză cum nu credem că s-a mai întâlnit în România așezată în ultimii ani pe temeliile minimei stabilități.
O criză politică urieșește potențată și de situația lui Traian Băsescu. Președintele domină în sondaje. Și orice formațiune politică responsabilă nu poate să nu țină cont de această realitate. Nu în perspectiva referendumului, ci în perspectiva procedurilor de până la suspendare. Acest capital electoral își va spune cuvântul cu mult înainte de a se ajunge la referendum. Pentru a se risca o asemenea încercare ar trebui ca președintele să fi comis o faptă odioasă în ochii opiniei publice. Lucrurile imputate de PSD și de adversarii politici și din presă sunt adevărate. Nu sunt însă nici măcar minim convingătoare pentru ca românii, de regulă temători în fața crizelor de proporții, să fie de acord cu suspendarea.
Are PSD pregătită deja o strategie de convingere a populație că președintele a făcut greșeli atât de grave încât merită tot tărăboiul?
Judecând după prestația PSD din ultimul timp, tare ne temem că nu.
