Sub egida Consiliului Județean Suceava, Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” și Editura “Talgerele de Aur” din Cernăuți au organizat miercuri, în ajunul sărbătorii Bunei Vestiri, evenimentul lansării volumului “Unu și Pluralul”, al poetului cernăuțean Arcadie Opaiț.
„Cartea anului” la Cernăuți
Volumul, care a fost desemnat recent „Cartea anului” la Cernăuți (volum care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România în anul 2009 și Premiul “George Coșbuc” conferit de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud) a fost editat și tipărit într-un tiraj de 1000 de exemplare cu sprijinul Comitetului de Stat al Ucrainei pentru Naționalități și Religii și al Administrației Regionale de Stat Cernăuți.
Lansarea volumului, apreciată de scriitoarea Angela Furtună, prezentatoarea și moderatoarea manifestării, ca un „eveniment de cultură europeană”, a reunit în Sala de Artă „Elena Greculesi” a bibliotecii publice județene oficialități, reprezentanți ai instituțiilor culturale și ai vieții artistice sucevene, prieteni și cunoscuți ai poetului cernăuțean.
„Angela Furtună este criticul ideal”
Angela Furtună, care a susținut o excelentă prezentare a autorului și a cărții (remarcabilă ca creație literară, dar și ca obiect estetic), a accentuat asupra „momentului de înseninare a destinului auctorial al poetului” după volumul anterior intitulat „Salonul de reanimare”, remarcând „semne ale unei renașteri” printr-o scriitură care „conjugă paradoxul cu verosimilitatea”.
O prezentare critică substanțială și elevată, care l-a determinat pe poetul Ion Cozmei („nașul literar” al lui Arcadie Opaiț, cel care l-a provocat să devină poet) să spună că, dacă prin textul introductiv al cărții, semnat de consilierul diplomatic Dorin Popescu, Arcadie Opaiț și-a găsit un excelent prefațator, „Angela Furtună este criticul ideal”. Recomandarea lui Ion Cozmei a fost ca textul critic al Angelei Furtună, „pertinent, original și profund”, să fie trimis spre publicare la Revista „România literară”.
„Un foarte original poet post-postmodernist de talie europeană”
Arcadie Opaiț, așa cum a spus Ion Cozmei, „a devenit, la această oră, cel mai bun poet din regiunea Cernăuți”, „un foarte original poet post- postmodernist de talie europeană”, cu un discurs, așa cum scrie drd. Dorin Popescu, „poetico-proteic, construit pe formule poetice structurale heterogene (versul alb progresiv, imaginea repetitivă, fragmentarismul, incizia impresionistă, alura textuală postmodernistă) care locuiesc împăcate un puzzle poetic de factură modernă, viu și seducător”.
Arcadie Opaiț este, așa cum a spus bunul său prieten Ciprian Bojescu, „un poet unic, cu o aură de martir”.
Acuzat de naționalism românesc, exilat, arestat, marginalizat în tundra siberiană
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membru al Uniunii Naționale a Ziariștilor din Ucraina, Cavaler al Ordinului pentru Merite Culturale oferit de Președinția Ucrainei, Om Emerit al Culturii din Ucraina, Membru Corespondent al Academiei Internaționale Cultură și Artă și posesor al titlului nobiliar de baron, Arcadie Opaiț, este un personaj de roman, un om pentru care „limba – așa cum spune scriitorul Vasile Andru – este un aspect al sângelui”, un om care mărturisește și dovedește că a fost și a rămas român, acuzat în fosta URSS de „naționalism românesc”, exilat, arestat, marginalizat în tundra siberiană, unde a fost tăietor de pădure vreme de șapte ani.
Un poet căruia îi place, așa cum a mărturisit el, „melodia, dulciul filosofic al lui Blaga”, spiritul tutelar pe care și-l închipuie „trăgând cu ochiul la foile de hârtie” pe care-și scrie poemele.
„Dacă nu ești nebun din naștere, nu poți scrie poezie!”
„Dacă nu ești nebun din naștere – spune Arcadie Opaiț – nu poți scrie poezie!”. Evident este vorba, așa cum a subliniat Angela Furtună, de „nebunia creatoare”.
„Cartea aceasta – a accentuat Arcadie Opaiț – este un fir de nisip în marea poezie românească și, de ce nu, europeană”, mulțumindu-i cu plecăciune Angelei Furtună pentru că prin demersul ei „a transformat firul de nisip într-o perlă”.
Mulțumire adresată deopotrivă și soției sale, Serafima Opaiț, care l-a așteptat vreme de 16 ani să-și recapete drepturile de cetățean și să se reîntoarcă acasă. „Dumnezeu m-a unit – a spus el într-un elogiu vibrant adresat soției – nu cu o femeie, ci cu o Dumnezeie!”.
„Un misionar al postmodernismului românesc”
Arcadie Opaiț este, așa cum a spus poetul cernăuțean Vasile Bâcu, „un misionar al postmodernismului românesc”, „poetul care apropie postmodernismul românesc de cultura slavă”.
Finalul manifestării a stat sub semnul improvizației inspirate, al epigramei.
Ion Cozmei a dat tonul cu următorul catren: „Lustruindu-se cu baiț / Zise Ion prea încântat: / Astăzi nu a fost…opaiț, / Ci neon adevărat!”, fiind tot el autorul unui răspuns ca venind din partea celui elogiat: „Vă spun astăzi, dragii mei, / Tot plimbându-mă hai-hui, / Nu mi-e frică de Cozmei, / Ci de veșnicia lui”.
Vasile Bâcu a fost cel care a versificat un „regret al lui Ion Cozmei” (care l-a provocat pe Arcadie Opaiț să intre în tagma poeților): „Eu i-am fost atuncea nașul, / L-am numit poet – POET, Și de-atuncea, aldămașul, / Ani de zile îl aștept!”.
