Peste 70.000 de cetățeni străini solicitanți de azil, refugiați, persoane tolerate și resortisanți sunt în România, însă puțini dintre ei reușesc să intre pe piața muncii, principalele piedici fiind necunoașterea limbii și diferențele de sistem, potrivit Forumului Român pentru Refugiați și Migranți.
Ultimele statistici publicate de Inspectoratul General pentru Imigrări, prezentate marți de ARCA – Forumul Român pentru Refugiați și Migranți, arată că în primul semestru al anului 2012 au fost eliberate 74.000 de vize de ședere, atât de ședere de scurtă durată, cât și de lungă durată.
Dintre cele 74.000 de vize, 24.000 au fost acordate pentru Republica Moldova, 11.723 pentru Ucraina, 10.477 pentru Turcia, 5.353 pentru Rusia și 2.779 pentru China.
Potrivit sursei citate, 22.810 persoane au solicitat viză de vizită, 11.440 au cerut viză pentru afaceri și 10.693 viză pentru turism.
În primul semestru al anului trecut, cei mai mulți străini care au primit viză de lungă durată au venit în România pentru reîntregirea familiei (33,56 la sută), angajare (24,31 la sută), detașare (15,19 la sută) și pentru studii (13,55 la sută).
De asemenea, în perioada ianuarie – iulie 2012 au fost eliberate 1.551 de autorizații de muncă, cele mai multe pentru cetățeni din Turcia (429), China (181), Serbia (124), Filipine (103) și Sri Lanka (99).
Principalele funcții ocupate de străinii veniți în România sunt: guvernantă, zidar, dulgher, fotbalist profesionist, administrator societate comercială și bucătar specialist, cei mai mulți fiind în București, Iași, Constanța, Timiș, Prahova și Bihor.
În anul 2011, în București erau 20.087 de cetățeni din state terțe, însă doar o mică parte au lucrat în România, iar o parte din cei care au lucrat nu au avut forme legale.
Iulian Sandu, asistent proiect la ARCA, a declarat că principalele probleme cu care se confruntă resortisanții din țări terțe sunt învățarea limbii române și identificarea unui loc de muncă.
„Tot ce înseamnă job este legat de diplome și de cunoașterea limbii române, iar pentru limba română nu au prea multe oportunități. Dacă vin la studii au două sau trei luni program pregătitor de învățare a limbii române, în care se predă limba română cum se predă pentru un cetățean român, nu pentru un cetățean străin. Adică nu se predă limba română ca limbă străină, pentru că noi nu avem specialiști formați în România pe acest lucru. În plus, ei au problema că nu știu unde să se ducă să învețe limba română”, a explicat Iulian Sandu.
O altă problemă este legată de faptul că cei care vin, deși au multe abilități practice, experiență în diverse domenii, nu dețin diplome, ceea ce face ca angajarea lor în România să fie imposibilă. Potrivit sursei citate, România ar trebui să adopte o procedură mai simplă de recunoaștere a diplomelor și să se meargă mai mult pe recunoașterea abilităților.
„Suntem un stat care merge mai mult pe hârtii și mai puțin pe ce știi să faci practic. Majoritatea străinilor are acest impediment, pentru că ei știu practic, dar nu întotdeauna vin cu diplomele”, a mai spus Iulian Sandu, explicând că anumite țări, precum Iranul, nu eliberează diplome după finalizarea unei facultăți, tocmai pentru a-și împiedica cetățenii să muncească în alte state.
Reprezentantul ARCA a mai spus că, pe lângă aceste probleme, este și sistemul diferit.
„Este un șoc cultural legat de tot ce ține de servicii și interacțiune cu autoritățile. Pe lângă asta, vine și aspectul cultural. În special în culturile musulmane, femeile sunt marginalizate față de interacțiunea cu societatea. Cele mai multe rămân acasă și se îngrijesc de casă și de copii. Am avut un caz în care o persoană care era de 15 ani în România nu știa niciun cuvânt în limba română. Ea este strict dependentă de bărbat și de capacitatea lui de a întreține familia. Dacă la un moment dat se întâmplă o ruptură sau se întâmplă că familia devine monoparentală, acea familie se destabilizează total pentru că femeia nu are capacitatea de a întreține familia”, a arătat Iulian Sandu.
El a mai spus că cei mai mulți cetățeni străini nu au un loc de muncă.
„Dacă ne uităm pe statistici, în București, unde sunt peste 10.000 de cetățeni străini, sunt doar 300 încadrați în muncă în prima jumătate a lui 2012, deci un procent mic. Cei mai mulți nu au un loc de muncă sau muncesc la negru și nu au fost depistați încă. E o problemă, pentru că ei nu prea pot accesa piața de muncă. Ajung la un moment dat să se lovească atât de probleme de metodologie, pentru că angajatorul trebuie să solicite o autorizație de muncă în anumite situații, dar avem și probleme legate de așteptările cetățeanului străin, care vine aici și are povara lui de dus, probleme financiare, familiale și are nevoie măcar de un standard minim de la care să plece. De cele mai multe ori, angajatorii le oferă contracte mici, le oferă job-uri care nu le asigură nici măcar cheltuielile de subzistență”, a mai spus reprezentantul ARCA.
Potrivit Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în București sunt înregistrați ca șomeri 22 de cetățeni străini. Dintre aceștia, opt sunt iordanieni, cinci iranieni, patru turci și doi moldoveni, calificările lor fiind de profesor învățământ gimnazial, inginer căi ferate, inginer mașini termice, tehnician sau operator cameră video. Cei mai mulți cetățeni străini șomeri, respectiv opt, sunt în Sectorul 1.
Specialiștii în legislația muncii spun că străinii sunt cei mai afectați de abuzurile angajatorilor, deoarece nu cunosc limba română și există diferențe mari între sistemul din țara de origine și România, de cele mai multe ori ei neînțelegând nici măcar ce este un contract individual de muncă.
În plus, patronii le trec în fișa postului și „alte cerințe”, astfel încât cei angajați se văd nevoiți să presteze munci care sunt sub calificarea lor și care nu au nicio legătură cu postul pe care îl ocupă.
Întrebat care sunt motivele pentru care străinii aleg să vină în România, Iulian Sandu a precizat că migranții care vin la studii aleg România pentru că are facultăți, în special Medicina și Politehnica, foarte bine văzute în special în țările asiatice sau în cele care țin de partea africană.
„Majoritatea privește România, din punct de vedere al studiilor, ca un loc mai bun, pentru că avem un sistem mai bun. Fiind o țară europeană, așteptările sunt sporite și ei au parte de dezamăgiri. Dacă vorbim de profilul celorlalte tipuri de resortisanți, refugiați sau solicitanți de azil, aici situația este mult mai complexă și unii vin pentru că vor să ajungă într-un stat european, alții vin pentru că i-au adus călăuzele”, a mai spus Iulian Sandu.
Străinii pot fi încadrați în muncă în România la angajatori care funcționează în mod legal, cu îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții. O primă cerință este ca locurile de muncă vacante să nu poată fi ocupate de cetățeni români, ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European, precum și de rezidenți permanenți pe teritoriul României.
De asemenea, cetățenii străini trebuie să îndeplinească condițiile speciale de pregătire profesională, experiență în activitate și autorizare, solicitate de angajator potrivit legislației în vigoare, să facă dovada faptului că sunt apți din punct de vedere medical să desfășoare activitatea respectivă și că nu au antecedente penale care să fie incompatibile cu activitatea pe care o desfășoară sau urmează să o desfășoare și să se încadreze în contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului.
De asemenea, pentru a putea încadra în muncă cetățeni străini, angajatorii trebuie să aibă achitate obligațiile către bugetul de stat pe ultimul trimestru, să desfășoare efectiv activitatea pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă și să nu fi fost sancționați anterior pentru muncă nedeclarată sau angajare ilegală.
