Aflu fără pic de surprindere că la un meci din județ (Avântul Frasin – Releul Mihoveni) unul din tușieri puțea a băutură până în careul de 16 metri. O spun înșiși fotbaliștii, nici ei surprinși (dată fiind starea individului) că a semnalizat penalty la o chestie petrecută binișor în afara careului. Există o justificare a întâmplării: de unde, în zilele bune, când economia duduia și banul circula normal, la acest nivel un tușier tot pleca cu vreo 100 (în bani europeni), acum, când criza și-a înfipt colții în ei și nu și-i mai desprinde, s-a revenit la tradiționalul șpriț (eventual turnat în pahare de „folcloriste”) și la clasicele produse de portbagaj: lapte, carne, brânză, viezure, barză, mânz. Și, stați un pic și nu mânați, să vedeți, boieri dumneavoastră, cu apropiatul prilej al sărbătorii de Paște, ce de turme vor migra de pe pășunile patriei tot în încăpătoarele portbagaje ale „fluierașilor” și „stegașilor” de la toate diviziile, că doar ăia din lotul FIFA sunt și ei oameni, cu familii, iar fiecare membru al acestora este și el dotat cu esofag, ficat și intestine. Care se cer umflate, conform aceleiași străvechi tradiții. Ca să nu fiu acuzat de lipsă de obiectivitate, mai trebuie să spun și că nu doar arbitrii și observatorii se bucură de atențiile gazdelor în această perioadă critică pentru miei, ci și colegii noștri din presa sportivă. Veți vedea că în etapele din preajma Paștelui gazdele beneficiază de generozitatea presei de specialitate, în raport direct cu mărimea mielului: la un miel de 5-6 kile, ofsaidul de 5 metri prin care au egalat în minutul 89 a fost „la limită” dar „se dă credit atacului”, iar la unul de 9-10 kg (plus penalty-ul eferent) în mod evident, faza n-a fost la 18-20 metri de poartă, ci fix în mijlocul careului, de unde și justificata eliminare a fundașului oaspeților. Sunt lucruri nu imaginare, ci amintiri din vremea când, în calitate de press-officer al Forestei din Divizia A, mi-am petrecut Sâmbăta Mare în negocieri cu felurite stâne, transportul efectiv al celor 12 miei (că atâtea ziare aveau trimiși corespondenți la meci) făcându-l soția mea cu Oltcit-ul nostru. A venit la pauză. Până atunci, toți erau anti-Foresta și anti-Huțu. Mieii au produs miracolul: cronicile primei reprize s-au rescris până la fluierul de început al reprizei a doua, iar în cele 45 de minute care au urmat, citind reportajele de a doua zi, ai fi crezut că Foresta e măcar Arsenal, dacă nu chiar Real.
A arbitrat ăsta beat? Nu-i vina lui: i-or fi dat să deguste din mai multe soiuri, spre a și-l alege pe ăla care merge cu mielul din etapa următoare.
