Cu acest generic, la Muzeul de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava s-a deschis ieri, la ora prânzului, expoziția postumă de grafică a artistului plastic Ion Carp Fluerici. Gestul omagial, „emoționant” și „de suflet”, cum a mărturisit la vernisaj finul său, subprefectul Alexandru Băișanu, care a valorizat expozițional o parte din „moștenirea” artistică rămasă de pe urma celui care a fost „starostele de breaslă al artiștilor suceveni” (cu plecăciunea că-i va fi iertat faptul că a scos pe simeze o serie de schițe și studii de atelier, fără să-i poată cere voie celui care l-a „luat în brațe și în suflet”), a permis publicului, în mod deosebit celor care l-au cunoscut și l-au prețuit, să reia contactul cu creația unui artist despre care unul dintre criticii săi spunea că s-a impus ca „un poet al griurilor și al echilibrului”. Vernisajul, la care a participat alături de reprezentanți ai instituțiilor culturale și administrative crema spirituală a urbei, a debutat cu un moment muzical susținut de un cvartet instrumental (alcătuit din foști colegi de catedră de la Liceul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava, al cărui inițiator și prim director a fost Ion Carp Fluerici), muzica întregind cadrul omagial marcat central de șevaletul pe care se afla autoportretul artistului, în fața căruia pâlpâiau flăcările câtorva lumânări, „gest simplu al respectului față de cel dispărut”, cum a subliniat prof. univ.dr. Cătălin Bordeianu. O expoziție care etalează nu mai puțin de 235 de imagini grafice, selectate cu grijă din cele peste 500 de lucrări din colecția personală a subprefectului Alexandru Băișanu, un omagiu adus unui „artist împlinit”, unui „lider” al breslei artistice sucevene „plecat din păcate mult prea devreme”, cum a accentuat prof. Gabrel Baban, care i-a succedat în funcția de președinte al Filialei Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici. O desfășurare expozițională impresionantă și emoționantă totodată, cu o expresivitate plastică inconfundabilă, un adevărat exercițiu de alfabetizare vizuală pentru toți cei care-și propun să urmeze calea creației plastice. O manifestare care se constituie ca „unul din evenimentele cardinale ale Sucevei” (Valentin Ciucă), care ne reamintește de „un artist plural, ca în Renaștere”, „un gest de admirație față de o personalitate care numai din întâmplare lipsește”, dar a cărei vitalitate pulsează în toate lucrările. „Neuitându-l – a spus în încheiere Valentin Ciucă, în fața șevaletului pe care se afla autoportretul celui care s-a ostenit risipindu-se „între Zenit și Nadir” („singura cruce pe care poate fi răstignit vreodată artistul”) – înseamnă că va continua să existe printre noi!”.
