Ar fi fost prea frumos

Când vă spuneam că am fost la turneul de tenis feminin de la București în primul rând pentru a vedea la lucru jucătoarele din România, o avusesem în vedere și pe Patricia Țig, aflată la acea vreme la prima sa prezență la un turneu WTA, grație unui wildcard oferit de organizatori. Cum debutase promițător, cu o victorie în două seturi în primul tur, meciul ei cu slovena Hercog era interesant de văzut. Dar când am ieșit pe de Central, unde fusese meciul altei românce, am aflat că partida Patriciei, de pe terenul 1, se încheiase cât ai clipi, cu 0-6, 2-6. Mărturisesc că atunci nu mi-am făcut iluzii, gândindu-mă că era vorba despre o fată dintre cele care împliniseră vârsta, dar nu reușeau să facă saltul acolo unde este presiunea adevărată. Am văzut-o apoi jucând dublu cu Andreea Mitu și avansând frumos până în finală. Am remarcat doar lovitura de dreapta, expediată constant cu o forță sensibil peste medie. Toate bune, dar nimic nu anunța ceea ce urma să se întâmple la următurul turneu WTA, cel de la Baku. Odată prins gustul, Patricia a început cu calificări, apoi a avansat tut cu tur, până în… finală, lăsând-o pe drum inclusiv pe favorita numărul 1, rusoaica Pavliucenkova! Ar fi fost prea frumos, cum scria Ioan Chirilă despre câștigarea salatierei, să ne trezim din senin cu un titlu de la o jucătoare practic necunoscută. Numai că în finală i-a apărut în față o jucătoare de „teapa” ei, adică una cvasidebutantă la acest nivel. Și a urmat acel blocaj păcătos, de care a suferit și Andreea Mitu la Roland Garros, când a dat în optimi peste o vecină de clasament, croata Ana Konjuh. De data asta era vorba de o altă rusoaică, Gasparyan, pe care Patricia a reușit s-o ducă în decisiv, dar acolo a clacat la zero. Rămâne, oricum, surpriza unui salt atât de brusc. Contează mult gestionarea momentului.
Știu că promisesem o pauză mai mare de tenis, dar dacă evenimentele mă provoacă… Pentru că există ceva interesant de relatat și la băieți. Nu la ai noștri, trebuie să ne obișnuim, cel puțin în ceea ce privește „simplul”. Marele Nadal, în plin debut de sezon hard, s-a înscris la un turneu pe zgură numai și numai pentru a mai simți gustul victoriilor și a se reobișnui cu ele. A reușit să câștige la Hamburg, în fața celui cu care pierduse de două ori în acest an pe zgură: Fognini l-a întins în două seturi cu prelungiri, și cu puțin scandal, dar de data asta n-a putut să-l împiedice pe Rafa să sărbătorească alunecând pe zgură ca un fotbalist pe iarbă! Rămâne de văzut ce va avea un impact mai mare: faptul că a revenit pe zgură în loc să joace pe hard sau că a căpătat un dram de încredere.