„Ar fi fost prea frumos”

Devine aproape comic cum CTP și Geambașu postează pe gsp.ro imediat după vreun meci al Simonei, de zici că sunt la concurență! Poate chiar sunt sau poate e unilaterală. Partea bună e că până acum am avut despre ce scrie. Sfertul cu Anisimova a respectat oarecum tiparele, adică Simona a decolat și apoi aproape că a aterizat forțat. A scăpat setul secund din mână la 5-1 și s-a întors exact din punctul cel mai îndepărtat din care se mai putea întoarce, fără prelungiri: 5-4, 0-40! Acolo și-a regăsit serviciul prim, făcând-o pe Anisimova să fie neputincioasă în a urca ultima treaptă după ce urcase un munte. CTP a remarcat pe bună dreptate o lovitură neconvențională la jucătoarea noastră, acel slice de rever în cross scurt, dar cred că a fost mai degrabă o improvizație, nu ceva tactic. Câteodată acestea reușesc și se transformă în încredere. Tot o improvizație a fost și un voleu drive de deasupra umărului, care e o lovitură la jumătatea drumului dintre voleul drive și smash, ceva nerecomandat, poate doar dacă te afli aproape de fileu. Deși putea lăsa mingea să cadă, Simona s-a repezit de departe în această lovitură și a dat un metru afară, ceea ce arăta dorința ei prea mare de a închide repede. Din fericire, a reușit să revină din punctul ăla descris mai sus.
Și uite așa a ajuns Simona într-o nouă semifinală de GS, fază în care a trecut mai departe aproape în jumătate din cazuri. Acum, cu Rîbakina, a ajuns fix la jumătate. Deci o adversară pe calapodul lui Badosa și Anisimova, adică noua generație în căutare de glorie. Și totuși de data asta n-a mai mers. Serviciul Simonei, despre care se spunea că l-a îmbunătățit Mouratoglou, nu a ajutat-o, fiindcă de fapt el funcționa pe bază de încredere. Rusoaica, actuală kazahă, a subminat această încredere, cum altfel s-ar explica dublele alea din final?! Să fim realiști, semifinala la Wimbledon e un rezultat prea bun în absolut, chiar dacă circumstanțele actuale ne-au permis să visăm.
La băieți, după Djokovic, a fost rândul lui Nadal să bată în 5 seturi, ba chiar sub amenințare de abandon din cauza unei afecțiuni musculare la mușchii abdominali. Fritz a fost bun, dar nu suficient de bun încât să ia meciul pe cont propriu în fața unui Nadal diminuat, cum a făcut Wawrinka la Australian Open, în 2014. De văzut acum dacă Rafa se va putea prezenta în semifinala cu Kyrgios, altfel ”bad boy” va ajunge în prima finală de GS a carierei, la 27 de ani. Exact ca Jabeur.