Răspunsuri oferite de pr. Constantin Ciobanu, preot slujitor la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Moara de Vânt, Iași.
– Părinte, considerați că păstorul sufletesc al comunității pe care o are în grijă ar trebui să intervină în familiile unde există disensiuni?
În calitatea sa, preotul, ca duhovnic al celor pe care îi are în păstorire, are obligația de a-i călăuzi pe cei încredințați. Mai întâi, precizăm faptul că ar fi de dorit ca familia să aibă același duhovnic, iar acesta, prin tactul său pastoral și prin experiența scaunului de spovedanie, poate să găsească soluții la problemele care se ivesc într-un cuplu sau într-o familie (copii, părinți, frați, socri etc.). Cred că este persoana cea mai autorizată să medieze conflictele, cunoscând situația care a dus la crearea problemei, firea oamenilor implicați în conflict. Având experiența și autoritatea care pot da soluții, el poate ajuta la stoparea relației conflictuale.
– În cazul neimplicării în astfel de situații, se face răspunzător de destrămarea de mai târziu a familiei?
Preotul are datoria morală de a fi lângă păstoriți în toate situațiile care se ivesc. Fiecare dintre noi avem însă un „liber arbitru”, dar în același timp suntem răspunzători de actele săvârșite; cei care ajung la disensiuni și au fost sfătuiți și ajutați – adică mediați în conflict – și nu s-a mai găsit nici o soluție, iau o hotărâre care le aparține.
– În cazul în care nu i se cere ajutorul, considerați că ar trebui să facă el primul pas?
Bineînțeles. De ce nu? Este păstorul care are grijă de oile sale: „Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustie și se duce după cea pierdută până ce o găsește?” (Luca 15, 4); la fel și păstorul de suflete, nu numai că trebuie să aibă grijă de cei pe care îi păstorește, dar acolo unde vede „pericolul”, trebuie să alerge pentru a aduce „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția”.
(Nicoleta OLARU, Ziarul Lumina)
