Apusul anticipatelor

În ceea ce presa a numit, exagerând, criză politică, s-a vehiculat, mai mult ca niciodată, teza alegerilor anticipate.
Nu întâmplător.
De un an și ceva Traian Băsescu și PD ne amenință cu anticipatele. Dacă ar fi fost o intenție reală, indiscutabil acum era momentul să provoace anticipatele.
Dacă Traian Băsescu voia într-adevăr alegeri anticipate, ieșirea Partidului Conservator de la guvernare era cel mai bun prilej. Nu numai bun, dar și necesar. Odată intrați în 2007, e greu de crezut că anticipatele ar mai putea fi provocate în chip artificial.
Și cu toate acestea, Traian Băsescu n-a făcut nici cel mai mic gest în stare să declanșeze mecanismul alegerilor înainte de termen.
Asta confirmă ipoteza – inclusiv a subsemnatului – că teza alegerilor anticipate a fost un truc folosit de Traian Băsescu și de PD pentru a submina guvernul întreținând impresia căderii sale iminente.
Odată trecut acest moment unic, anticipatele sunt practic imposibile. Desigur, dacă nu se întâmplă ceva pe care nici cel mai iscusit profet politic n-ar putea să prevadă.
Și s-a mai confirmat ceva.
Traian Băsescu poate fi orice: scandalagiu, imprevizibil, răzbunător, chiar iresponsabil.
Nu însă și sinucigaș.
Domnia sa știe că alegerile anticipate ar fi un soi de ruletă rusească pentru puterea sa de președinte.
PNL nu e suficient de slăbit pentru ca PD să-și asigure un scor cerut de facerea guvernului.
Platformiștii n-au reușit nimic deosebit. Nici să se constituie într-un nou partid, nici să pună mâna pe PNL.
Provocarea unei adevărate crize politice prin exploatarea ieșirii PC de la guvernare ar fi fost o adevărată sinucidere politică pentru Traian Băsescu.
Sesizând primejdia, Traian Băsescu n-a încercat să-l răstoarne pe Călin Popescu Tăriceanu sau să declanșeze alegeri anticipate.
A exploatat însă magistral cramponarea lui Călin Popescu Tăriceanu de fotoliul de premier.
Și a obținut un lucru mult mai important în războiul său de uzură cu PNL.
A obținut un guvern și mai slab decât cel dinainte de criză. Frecventele sale vizite la Victoria nu stau sub semnul grijii de a rezolva criza, ci de a arăta electoratului că guvernul Tăriceanu depinde acum de el. Discuțiile privind trecerea miniștrilor prin Parlament, întrunirea Comisiei speciale de la Cotroceni pentru a discuta inculparea a doi miniștri îi dau lui Traian Băsescu posibilitatea de a dovedi că are putere, că foarte multe lucruri din patrimoniul guvernului, depind, în ultimă instanță, de domnia sa.
E limpede acum: Traian Băsescu nu vrea răsturnarea lui Călin Popescu Tăriceanu. Vrea un Călin Popescu Tăriceanu în cârje.
Ca acum.