Românii ortodocși mănâncă pe 14 noiembrie ultima masă „de dulce” înaintea Sărbătorii Nașterii Domnului. Postul Crăciunului durează șase săptămâni (15 noiembrie – 24 decembrie) și a fost rânduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioși pentru marea sărbătoare a Nașterii Mântuitorului.
Semnificația acestuia are rădăcini în Vechiul Testament, patriarhii și drepții dinainte de Hristos, printre care Noe, Moise și David, petrecând timp îndelungat în post și rugăciune. Ei așteptau venirea lui Mesia, cereau iertarea păcatelor și ajutor divin în misiunea lor de conducere a poporului ales.
Prin durata sa, Postul Nașterii Domnului ne amintește de cele 40 de zile de nevoință ale lui Moise de pe Muntele Sinai, înainte de a primi cele zece porunci scrise pe lespezile de piatră.
Asemenea și creștinii, postind 40 de zile, își curățesc sufletele și trupurile pentru a-l primi pe Dumnezeu-Cuvântul, Iisus Hristos. De aceea, cântările bisercești din această perioadă cuprind preziceri profetice care vorbesc despre venirea în trup a lui Mesia.
Pe vremuri se postea diferit
Cele dintâi mențiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și de la episcopul Leon cel Mare al Romei.
La început, creștinii nu posteau toți în același fel și același număr de zile. Unii posteau șapte zile, alții șase săptămâni. Sinodul de la Constantinopol din anul 1166 a uniformizat durata acestui post, hotărând ca toți creștinii să postească 40 de zile, cu începere de la 15 noiembrie.
Postul este cunoscut și practicat însă, din considerente terapeutice, încă de pe vremea spartanilor. Tinerii se abțineau de la mâncărurile grele pentru a-și făuri un trup sănătos și rezistent la lipsuri și boli.
Obiceiuri de Lăsatul Secului
Apropiat ca dată de Filipii de Toamnă, începutul Postului Crăciunului este asociat în tradiția populară cu o serie de acte rituale.
Ungerea cu usturoi a ușilor, a porților și a ferestrelor, alungarea spiritelor rele prin zgomote și împușcături sunt câteva dintre acestea. Se mai obișnuiește ca păsările sălbatice să fie hrănite cu resturi de la masa de Lăsatul Secului pentru a nu strica recoltele viitoare.
Întoarcerea vaselor din casă cu gura în jos pentru a nu intra în ele spiritele rele, aflarea ursitei, a rodului holdelor și vitelor în anul care urmează reprezintă, la rândul lor, obiceiuri din străbuni. Masa de Lăsatul Secului, foarte bogată în preparate, este atestată în toate zonele etnografice ale României.
Ce mâncăm în post
În zilele de luni, miercuri și vineri se mănâncă bucate fără ulei și nu se bea vin, decât dacă se prăznuiește vreun sfânt mare, trecut în calendar cu cruce neagră.
Uleiul și vinul sunt permise însă marțea și joia. Sâmbăta și duminica, până la 20 decembrie inclusiv, se dezleagă la pește și preparate din pește.
Alte zile în care se mănâncă pește sunt 21 noiembrie, sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului, și zilele de prăznuire a unor sfinți cu cinstire mai largă în toată lumea ortodoxă: 30 noiembrie (Sf. Ap. Andrei), 4 decembrie (Sf. Varvara), 5 decembrie (Sf. Sava), 6 decembrie (Sf. Nicolae), 9 decembrie (Zămislirea Sfintei Fecioare Maria), 18 decembrie (Sf. Cuvios Daniil Sihastrul), 20 decembrie (Sf. Ignatie Teoforul).
Se spune că Postul Crăciunului este mai ușor și pentru că spre final de an cămările gospodăriilor sunt pline cu alimente de sezon, de la murături și până la alte preparate vegetale conservate.
(sursa: www.adevarul.ro)
