Apostolul Petru tămăduiește un șchiop

Intrând în templu ca să se roage, însoțit fiind și de Sfântul Ioan, Sfântul Petru a zărit un bărbat care era șchiop din naștere. Acesta stătea în fiecare zi la poarta templului, zisă Poarta Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu. Văzându-i pe Petru și Ioan, le-a cerut milostenie. „Iar Petru, căutând spre el, împreună cu Ioan, a zis: Privește la noi!” (Fapte 3,4). Șchiopul se uita la ei, așteptând să primească ceva de la ei. Dar Petru i-a zis: „Argint și aur nu am; dar ce am, aceea îți dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te și umblă!” (Fapte 3,7). Iar Petru l-a apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat și îndată gleznele și tălpile picioarelor lui s-au întărit. Sărind, a stat în picioare, a început să pășească și a intrat cu ei în templu, umblând și săltând și lăudând pe Dumnezeu. Tot poporul l-a văzut mergând și lăudând pe Dumnezeu. Ei l-au recunoscut că el era cel care ședea pentru milostenie, la Poarta Frumoasă a templului. Așadar, s-au umplut de uimire și de mirare pentru ceea ce i s-a întâmplat. Fostul șchiop se ținea de Petru și de Ioan. Tot poporul, uimit, a alergat la ei, în pridvorul numit al lui Solomon. Iar Petru, văzând aceasta, a răspuns către popor cu aceste cuvinte.
„Bărbați israeliți, de ce vă mirați de acest lucru, sau de ce stați cu ochii ațintiți la noi, ca și cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble? Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri a slăvit pe Fiul Său Iisus, pe Care voi L-ați predat și L-ați tăgăduit în fața lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze. Dar voi v-ați lepădat de Cel sfânt și drept și ați cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaș. Iar pe Începătorul vieții L-ați omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morți și ai Cărui martori suntem noi. și prin credința în numele Lui, pe acesta pe care îl vedeți și îl cunoașteți, l-a întărit numele lui Iisus și credința cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea voastră, a tuturor. Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făcut rău ca și mai-marii voștri. Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor proorocilor, că Hristosul Său va pătimi. Deci pocăiți-vă și vă întoarceți, ca să se șteargă păcatele voastre, ca să vină de la fața Domnului vremuri de ușurare și ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Iisus Hristos, pe Care trebuie să-L primească Cerul până la vremurile stabilirii din nou a tuturor celor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinților Săi prooroci din veac. Moise a zis către părinți: «Domnul Dumnezeu va ridica vouă dintre frații voștri Prooroc ca mine. Pe El să-L ascultați în toate câte vă va spune[1]. Și tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela va fi nimicit din popor»[2]. Iar toți proorocii de la Samuel și cei câți le-au urmat au vorbit și au vestit zilele acestea. Voi sunteți fiii proorocilor și ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinții noștri, grăind către Avraam: «și întru seminția ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului»[3]. Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi, să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la răutățile sale” (Fapte 3,12-26).
(extras din Sinaxarul mare al Bisericii Ortodoxe. Luna iunie, în curs de apariție la Editura Doxologia)
[1]Fapte 3,22; Deut. 18,15-18.
[2]Fapte 3,23; Deut. 18,19.
[3]Fapte 3,25; Fac. 22,18.