Apocalipsa?

În prag de iarnă, la București au „coliturghisit” Patriarul Rusiei, Kiril, și al României, Daniel. Fără îndoială că evenimentul se cuvine salutat: vizita întâistătătorului celei mai mari biserici creștine din lume, considerat, între altele, unul dintre apropiații lui Putin, poate purta, dincolo de semnificația ecumenică, și o bănuită miză politică. Demnă de tot interesul în complicata conjunctură internațională de azi (dar când n-a fost complicată?), numai că, potrivit așteptărilor, Patriarhul moscovit n-a făcut nici o referire directă și angajantă la starea actuală a Europei și a lumii, preferând în schimb să avertizeze încă odată în legătură cu Apocalipsa prezisă de Ioan Evanghelistul: „Trebuie să fii orb ca să nu vezi apropierea unor momente teribile ale istoriei”. Păcatul, care „nu este numai evident, ci și ademenitor” va distruge planeta: „astăzi, păcatul este înfățișat în cel mai ademenitor mod – prin cinematograf, prin teatru (…) arta, care trebuie să culturalizeze personalitatea omului, să o îmbogățească, să o înalțe spre cer, devine o greutate care nu permite omului să-și ia zborul”. Este, aș spune, cea dintâi includere a artei printre pricinile ce vor dezlănțui Apocalipsa urmată de „alunecarea în bezna sfârșitului istoriei” – chiar dacă nu arta în sine este acuzată, ci posibila deturnare a rosturilor ei… Stephen Hawkins vorbește despre un război nuclear nimicitor care va distruge Terra și rasa umană, Papa Francisc crede că vor răsuna curând cele șapte trâmbițe ale Apocalipsei, NASA avertizează asupra eventualității unei coliziuni cosmice în stare să spulbere pământul, conspiraționiștii amenință cu declanșarea unor epidemii fatale pentru întreaga omenire, deplina instaurare a încălzirii globale ar devora Terra, planeta Nubiru, menționată în Biblie, ne-a ratat în septembrie, dar va reveni făr-de scăpare… și tot așa înainte! La lunga listă de cumplite amenințări globale, total neașteptat, Kiril adaugă și efectele parșive ale artelor, răspunzătoare de diseminarea păcatului! („E vechi păcatul”, spune poetul, și-i atât de divers întruchipat, și-atâtea fețe are, încât nu-i dat omului să evite încălcarea rigorii celor cele zece porunci. Nici Kiril n-a scăpat – povestea cu ditamai minciuna patriarhală televizată e bine cunoscută: prea fericitul a declarat că n-a purtat niciodată un ceas Breguet de 30.000 de dolari și se zice că a apelat la Photoshop pentru modificarea imaginii tv considerată compromițătoare – numai că n-a fost ștearsă cum se cuvine: a dispărut ceasul, dar i-a rămas reflexia pe luciul tăbliei mesei!) Cei mai nedumiriți și dezamăgiți de revelația Patriarhului ar putea fi deținătorii de adăposturi anti-Apocalipsă, care au investit averi în construirea și dotarea unor super-fortărețe subpământene în stare să-i apere și de meteoriți, și de dezastrul atomic, și de ce alt cataclism o mai fi să fie. Dar de amenințările insidioase ale artei, cum să te aperi? Nici nu ucide direct, ci prin lucrarea păcatului, pe care-l susține și-l încurajează… să recunoaștem că-i destul de complicat. Mai degrabă să concedem că anacronica spaimă a lui Kiril vine dintr-o mai veche sfială a bisericii față de artă, pe care a nutrit-o cu îmbelșugare, a folosit-o spectaculos și rodnic secole de-a rândul câtă vreme i-a slujit țelurile și interesele, fără să-i înțeleagă și să-i susțină tentativele de investigare dincolo de orizontul tradițional al conștientului îngăduit. Și dacă foarte curând n-or să ne cadă bombe atomice în ogradă, nici roiuri de hiper-meteoriți n-or să dărâme Kremlinul sau Casa Albă, nici păcătoasa artă n-o să ucidă prea repede lumea, alte nebănuite amenințări ne pândesc, totuși, după fiecare colț. Una dintre ele o devoalează opul de 700 de pagini semnat de economistul francez Thomas Piketty și urcat imediat pe locul I în clasamentul vânzărilor de carte atât din USA, cât și din Marea Britanie: „Capitalul în secolul XXI”. Presa o consideră „cea mai importantă carte a secolului” („Esquire”). Pornind cumva de la „Capitalul” lui Marx, dar fără a fi purtătoare de niscaiva rezonanțe marxiste, teoria lui Piketty susține că umanitatea este tot mai acut dinamitată din interior de o realitate ignorată: inegalitatea din ce în ce mai flagrantă a distribuirii capitalului. Cercetările sale demonstrează că bogăția acumulată privat crește mult mai repede decât rata economiei (r›g), așa că averea celor bogați sporește mai rapid decât economia oricărei țări. Unica soluție de echilibrare ar fi instituirea unei taxe mondiale globale progresive asupra bogăției – considerată chiar de autor greu acceptabilă, poate chiar utopică. Dacă lucrurile rămân lăsate în voia lor, inegalitatea distribuirii, din ce în ce mai agasantă și mai greu suportabilă, ar evolua fatal către o explozie socială generală, la fel de distrugătoare precum detonarea armei nucleare… Cum se vede, amenințări ar fi. Și n-avem altceva mai înțelept de făcut decât, în pofida avertizării lui Kiril, să le ignorăm – păstrând făr-de grijă artelor locul și rangul care cu adevărat li se cuvine: acela de bun și credincios prieten al sufletelor noastre.