Îți vine să te ascunzi în munți, între ultimii copaci rămași netăiați, dacă faci greșeala să urmărești câteva zile la rând dezbaterile de la principalele posturi naționale de televiziune. La orice talk show te uiți, pe Antene sau pe Realitatea, în orice dezbatere de aici se vorbește doar despre dezastrul din țară. Titlurile sunt apocaliptice. Criza va mai ține ani buni, încă două-trei răsărituri de soare și ajungem în situația Greciei, țara nu mai are bani, chestii din astea. Câteodată, nu prea des, sunt invitați specialiști în economie, în finanțe, care spun lucrurilor pe nume. Ce e bine și ce e rău. Spun și ceea ce e bine așa că, după cum spuneam, nu sunt invitați prea des. De fiecare dată, însă, sunt invitați politicieni, care nu au nici o treabă cu fenomenul, dar bat din gură. Dacă țara a pierdut în acea zi un leu, politicienii vă vor spune că leul era de aur masiv, de o valoare inestimabilă. Dacă țara a câștigat în acea zi un leu (și, prin absurd, moderatorii vor aduce în discuție subiectul), aceiași politicieni vă vor explica faptul că leul acela e unul amărât, fără nici o valoare.
Eu, personal, nu știu dacă acest Guvern este bun sau rău. Lucrurile nu merg prea bine, influențate și de criză, așa că aș înclina să spun că nu e prea bun Guvernul actual. Dar, în situația actuală, ar exista altul mai bun? Habar n-am. Pot să-mi dau cu părerea, ca orice microbist. Sau ca orice moderator. Doar atât. Dar, întreb și eu, ajută cuiva dacă mi-aș da eu cu părerea în fiecare zi în ziar despre cât de prost merg lucrurile în țară? Folosește cuiva? V-ați simți mai bine dacă am titra pe prima pagină, o dată la două zile: „Mai îndurăm trei ani de criză” sau „România falimentară”, ori tot felul de lucruri de genul acesta? Nu cred.
Acestea sunt teme, subiecte, care, fără nici o îndoială, trebuie dezbătute. Dar altfel. Nu mă apuc eu acum să dau lecții deontologilor de la București. Sunt prea deștepți ei pentru noi. Dar hai să ne uităm puțin în curtea unor vecini, nițel mai civilizați. Cum ar fi ungurii. Anul trecut puteai număra pe degete emisiunile care tratau criza la posturile tv maghiare. Și era și la ei, slavă Domnului. Am un amic de etnie maghiară care urmărește, seară de seară, emisiunile posturilor tv din Ungaria. Îmi povestea că, de-a lungul anului trecut, de criză s-a vorbit extrem de rar. Credeți că erau ziariștii unguri neinformați? Credeți că ziariștilor unguri le-a scăpat printre degete subiectul „criza” și l-au prins doar ai noștri, care, evident, sunt mult mai deștepți? Nici vorbă, evident. Doar că ziariștii unguri au mai multă responsabilitate. Nu vorbesc despre situația din țară în termeni apocaliptici. O prezintă, profesionist, cu adevărat profesionist, pe canalele de televiziune cu profil economic. Cu cifre, cu date, dar fără a fi bruiați de politicieni și de interesele lor electorale. În rest, vorbesc, tratează subiecte din viața omului, mai puțin vagi decât criza. Efectul? Nu se generează această stare de panică generală de la noi. Oamenii au curaj să mai facă un proiect cu fonduri europene, nerambursabile, au curaj să se gândească la viitor. La noi, nu. Nu vedeți cum stau toți românii? Ne e frică să mai mișcăm un deget. Ne e frică să facem un pas în lateral, să ne abatem de la drumul pe care îl bătătorim de ani de zile. Ca nu cumva să nu afecteze criza, să nu fim loviți de criză.
Nu vreau, Doamne ferește, să minimalizez efectele acestei crize. Dar nici nu pot să mă împac cu această îndobitocire practicată de deontologii de la București. Fizionomia românului este, pe zi ce trece, tot mai obosită, mai plină de griji. Și cum să nu fie când, seară de seară, formatori de opinie din Capitală își transmit mesajele isterice către popor?
