Aplauze și ovații minute în șir pentru Tudor Gheorghe, la Suceava, la finalul spectacolului – omagiu dedicat marelui poet basarabean Grigore Vieru, „Vremea nemâniei”, desfășurat miercuri seară, pe scena Casei de Cultură Sindicatelor Suceava.
Sucevenii au venit în număr foarte mare la spectacol, unii au stat în picioare, după ce s-au epuizat biletele cu loc, din dorința de a lua parte la un concert de înaltă ținută artistică, o poveste regizată de maestrul Tudor Gheorghe, pus în scenă împreună cu Orchestra Arkadia din Chișinău – alcătuită din zece instrumentiști din Țara Românească și din Republica Moldova, sub bagheta dirijorală a lui Marius Hristescu. Maestrul a fost acompaniat pe scenă și de trei voci foarte bune, trei tinere din Chișinău, care au completat într-un mod armonios întreg spectacolul. Într-un fel, pe scenă, pentru câteva ore, a fost “România Mare”.
Îndemn la nemânie
“Vremea nemâniei”, a explicat maestrul, “pentru că trăim într-o perioadă a suferinței și într-o lume în care ne înjurăm, ne omorâm pentru nimicuri, nu mai avem sentimente. (…) Să îndepărtăm ura, acest sentiment din societatea românească, să fim mai buni”.
Amintindu-ne că realizarea acestui spectacol i-a fost promisă maestrului Grigore Vieră (“blând și sensibil ca un înger”) din perioada când trăia, Tudor Gheorghe a completat că “la început de post, vreau ca acest spectacol să fie un îndemn la nemânie, un spectacol purificator, care să curețe…”. Chiar de la începutul spectacolului, maestrul a îndemnat la nemânie, cu versuri precum “Bucurați-vă… de viață, de lume, de pace, de toate”, publicul bucurându-se în felul său: prin aplauze repetate.
Maestrul a ironizat (in)cultura
Pentru două ore și jumătate, artistul a reușit să bucure sute de spectatori, cu poeme semnate de unul dintre poeții săi preferați, Grigore Vieru, pe care l-a pus pe același piedestal cu poetul Mircea Micu, ambii folosind penița sufletului pentru a scrie versuri, poezii-metaforă. Ca de fiecare dată, maestrul a ironizat și felul în care se face (in)cultură pe canalele de televiziune, cum tinerii cântă în limba engleză, ca și cum s-ar pregăti să cucerească Anglia, le-ar fi rușine de limba lor maternă, limba română, pe care un Dan Spătaru a cântat-o și a scos doar hituri.
Maestrul și-a exprimat nedumerirea față de “generația asta, care n-are aplecare…”, firește, spre cultură, spre lectură, dar care, în discoteci, cluburi, “urlă de le sar ochii în cap, se zbenguie, nici nu dansează…, nu se ating, nu pune mâna unul pe altul”. Nu au lipsit din spectacol nici piese care au avut ca temă femeia-mamă, mama – ca țară, un tangou, un colind atipic, versuri foarte sensibile scrise de poetul basarabean, orchestrate într-un mod cu totul deosebit de Marius Hristescu, dirijor, compozitor și orchestrator, director artistic al Filarmonicii „Oltenia”.
Final de spectacol vesel, cu flori, aplauze, ovații
Amintind de spectacolul „Diligența cu păpuși”, realizat cu ani în urmă, din care a făcut parte și un grup de copii din Suceava, Tudor Gheorghe a cântat în spectacol și piesa „Cum se spală ariciorii”, bine primită de public.
Seara s-a încheiat cu un hit, “Cad pe ape”, o piesă veselă, “care să rămână pe buze”, cum a spus maestrul.
Sucevenii au fost îndemnați să cânte împreună cu maestrul, la refren (“Soarele jos a picat,/ Soarele, soarele,/ Ca rochia ta din pat,/ Soarele, soarele./… etc.). La finalul spectacolului, publicul s-a ridicat în picioare și a aplaudat minute în șir. Maestrul Tudor Gheorghe a primit flori și ovații, revenind de câteva ori pe scenă, tot în aplauze.
