Apărarea pentru Rio, orice șut ar găuri-o!



A fost un meci frumos, antrenant, cu multe goluri de neuitat la ele. Așa ceva mai rar în epoca lui Pițurcă, ar trebui să zicem mersi. Așa, domnu’ Piți, dacă tot luăm bătaie, măcar să ne distrăm! Inclusiv la golurile primite, că vreo două-trei au fost de râs. Sărmanul Lobonț a fost ca Dani Coman în meciul cu Serbia, a încasat cam tot ce-a fost pe poartă. Iar fundașii Raț, Papp, Găman și Chiricheș au fost în competiție, care este mai penibil. Mai rar așa ceva, ca absolut toți fundașii, fără excepție, să prinde zile execrabile. Iar Tamaș, redebutat la pauză după exil, a continuat pe aceeași linie, scoțându-l din ofsaid pe atacantul sloven la golul patru. Cât despre Luchin, aș putea să spun că și pentru el a fost un chin, dar n-aș vrea să fiu acuzat că mă inspir de la Mironică. Acum ar urma să trecem la părțile pozitive, doar am înscris trei goluri. De dat, le-am dat, însă mă tem că au fost mai mult pe bază de noroc. Dar poate că domnu’ Piți se pricepe să antreneze norocul, are ceva tradiție în domeniu. Numai la selecție are mereu ghinion! Acolo i-ar trebui mână bună și jumătate din treabă ar fi rezolvată. Oricum, țin rămășag că echipa care va debuta în preliminariile astea peste câteva săptămâni va fi diferită. Totuși, măcar de un jucător sunt sigur că nu se va atinge domnu’ Piți. A venit și vremea ca echipa națională să înceapă cu Tănase. A făcut și el douășcinci de ani, s-a maturizat băietul. Aștept încă ziua în care să scriu un articol intitulat Tănase – două pase. De gol, firește! N-ar strica să se întâmple într-un meci cu Olanda, dar nici Ungaria n-ar fi de lepădat. Cît despre atacanți, Márica (așa pune domnu’ Piți accentul) dacă va avea continuitate la naționala României, poate îl va trece și antrenorul lui Schalke pe foaia de joc, iar Bogdan Stancu rămâne un tip atât de discret încât mă mir că și-aduce aminte Piți să-l schimbe.
La final, când am văzut că domnu’ Pițil-a ținut pe pupilul Cociș în teren tot meciul, mi-a venit un gând ca o adiere: ce bun ar fi fost acum Florescu! Și de data asta nici nu sunt convins că glumesc…