Râul Iordan este pomenit în Biblie de peste 150 de ori, dar episodul cel mai important în care este implicat rămâne fără îndoială Botezul Domnului, relatat de toți cei 4 evangheliști (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-22; Ioan 1, 29-34).
După cum trecerea Iordanului are pentru vechiul Israel semnificația intrării în Țara Făgăduinței, adică a sfârșitului robiei și rătăcirii în pământ străin, tot așa pentru Biserică – Noul Israel – Iordanul semnifică trecerea la o nouă condiție spirituală, purificarea prin Botez în vederea intrării în Împărăția lui Dumnezeu.
Iordanul tivește la Răsărit, pe o lungime de 180 km în linie dreaptă, Țara Sfântă – vechiul Canaan sau Palestina, ce corespunde în mare actualului stat Israel. Lungimea efectivă a râului e însă mult mai mare (360 km), datorită numeroaselor sale meandre. Regiunea ce se întinde pe cursul sau inferior, până la țărmurile Mării Moarte, e cunoscută cu denumirea tradițională de „Ținutul Iordanului”. Astăzi râul este străjuit de oaze de verdeață, culturi îngrijite și obiective turistice sau locuri de pelerinaj civilizat amenajate. În vechime, malurile Iordanului erau însă destul de sălbatice, cu vegetație abundentă și fiare temute de călători („Iată, ca un leu se ridică din tufișurile Iordanului spre pășunea totdeauna verde!” – Ieremia 50, 44), iar dincolo de el se întindea, dezolant, deșertul, „pustia” din care a fost scris să răsune glasul lui Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, și unde Hristos Însuși S-a retras timp de 40 de zile după Botez, rugându-se, postind și biruind întreita ispită („Înapoia Mea, Satana!”).
În evreiește, Yarden înseamnă „care coboară”: într-adevăr, de la cel mai îndepărtat dintre cele 3 izvoare principale ale sale (Hasbeiya, în Liban), râul coboară aproape întruna, ajungând la un moment dat până la 465 m sub nivelul marii (pe Valea Ghorului, după ieșirea din Lacul Tiberiadei, pe care-l străbate peste 20 de km) și pierzându-se în Marea Moarta (aflată ea însăși la circa 400 de metri sub nivelul convențional al mărilor).
Botezul lui Iisus, săvârșit când Acesta „era ca de 30 de ani” (Luca 3, 23), a avut loc în „Betania [în alte versiuni: Betabara], dincolo de Iordan” (Ioan 1, 28), ce nu trebuie confundata cu Betania din apropierea Ierusalimului, sau „la Enom, aproape de Salim” (Ioan 3, 23).
Locul presupus al Botezului, numit în evreiește Yardenit (locul „Iordanitului”, s-ar putea zice în românește), nu departe de ieșirea Iordanului din Marea Galileei (Lacul Ghenizaret, numit și Lacul sau Marea Tiberiadei), cam unde se află astăzi kibutul (colonia agrară) Degania Alef, a devenit loc de pelerinaj: înveșmântați în alb și înfiorați de emoție, nenumărați pelerini din toată lumea își așteaptă rândul să fie cufundați, precum Iisus și contemporanii Săi, în „apa sfântă” a Iordanului – simbolica poartă a Împărăției deschisă tainic de Hristos, Domnul Vieții și-al Învierii. (www.crestinortodox.ro)