La adolescenți anxietatea este trăită ca un sentiment nedefinit de teamă, ce precede și semnalează un posibil eveniment cu efect traumatizant, o situație dramatică. Această așteptare anxioasă se manifestă în special prin: neliniște și incertitudine cu privire la viitor, însoțită adesea de teama că ar putea surveni un accident, apariția unei afecțiuni grave la adolescent sau la prieteni, rude, stări de iritabilitate, furie, refuz de a comunica, tulburări de dispoziție, perioade de exigență excesivă, nevoia de avea un adult în preajmă, nevoia de a fi echilibrat, temeri privind atitudini și tipare comportamentale din trecut (am făcut rău că…, am greșit atunci…), depreciere a stimei de sine sau sentimente de vinovăție cu privire la propria persoană.
Anxietatea de despărțire la adolescenți se poate manifesta prin crize de angoasă acută ( senzație de sufocare, dureri toracice și abdominale, greață, transpirații, etc). Stările și emoțiile pe care le trăiesc tinerii, în aceste situații, se pot exprima verbal, dar cel mai adesea sunt exteriorizate prin crize de furie, tulburări de comportament, agitație psihomotorie.
Anxietatea de separare poate apărea după unele evenimente stresante (de ex. moartea unei rude sau a unui animal favorit, îmbolnăvirea unei rude, schimbarea școlii, mutarea într-un alt oraș sau emigrarea).
Adolescenții care prezintă această tulburare pot nega stările anxietate corelate cu separarea, dar aceasta se poate reflecta în diferite conduite de evitare pe care le dezvoltă (își limitează activitățile sociale, refuză să plece de acasă). Anxietatea de separare poate persista mai mulți ani, cu perioade în care simptomele pot fi exacerbate alternând cu perioade de remisiune.
Modul în care părinții sau alte persoane din anturajul adolescentului reacționează la temerile și simptomele somatice, contribuie la diagnosticarea corectă a acestei tulburări și la abordarea terapeutică adecvată a relației cu acesta.
Înainte de a-i sugera tânărului să se detașeze de fricile sale, de comportamentele de evitare, observați cu exactitate, de cât timp au apărut schimbările care vă îngrijorează în comportamentul lui și vedeți cu ce evenimente din viața adolescentului sau a familiei interacționează (poate fi vorba de îmbolnăvirea/pierderea unui prieten, a unei rude sau a unui animal de companie, sau schimbări în mediul școlar, etc.)
Nu-i măriți temerile răspunzând într-un mod dur, brutal la plângerile lui sau extrem de protector.
Arătați-i că îl înțelegeți și că îl acceptați necondiționat și manifestați empatie față de sentimentele și trăirile lui. Cereți sfatul unui terapeut specialist, pentru a găsi împreună cea mai potrivită strategie de abordare a adolescentului, în această perioadă dificilă pentru el, dar și pentru familie, școală, grup de prieteni.
Psih. Mihai MOISOIU
psiholog – psihologie clinică
terapeut – terapii alternative
tel: 0753937223
e-mail: training.reality@gmail.com
