Anului Nou Bisericesc

Spre deosebire de anul civil – care începe la 1 ianuarie – anul bisericesc începe la 1 septembrie pentru că, după tradiția moștenită din Legea veche, la această dată – care era și începutul anului civil la evrei – s-a început creația lumii și tot în această zi și-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică, atunci când a citit în sinagogă cuvintele proorocului Isaia: „Duhul Domnului peste Mine, că El M-a uns să le binevestesc săracilor, M-a trimis să-i vindec pe cei cu inima zdrobită, robilor să le propovăduiesc dezrobirea și orbilor vederea, pe cei asupriți să-i eliberez și să vestesc anul bineprimit al Domnului” (Isaia 61, 1-2 si Luca 4, 18-19), profeție despre Sine.
La romano-catolici, anul bisericesc începe cu prima duminică din Advent (Adventus), adică duminica cea mai apropiată de 30 noiembrie, deci cu aproximativ patru săptămâni înainte de Crăciun.
Ca mijloc de comemorare a vieții și activități răscumpărătoare a Mântuitorului, anul bisericesc ortodox are în centrul său sărbătoarea Sfintelor Paști și se poate împărți în trei faze mari sau perioade, numite după cartea principală de slujbă folosită de cântăreții de strană în fiecare din aceste perioade, și anume:
a) Perioada Triodului sau perioada prepascală – cuprinde 10 săptămâni înainte de Sfintele Paști (trei săptămâni pregătitoare și șapte săptămâni ale Postului Mare);
b) Perioada Penticostarului sau perioada pascală – cuprinde opt săptămâni (de la Sfintele Paști până în prima duminică după Rusalii – Pogorârea Duhului Sfânt – adică până în Duminica Tuturor Sfinților);
c) Perioada Octoihului sau perioada postpascală – ține tot restul anului, adică de la sfârșitul perioadei Penticostarului și până la începutul unei noi perioade a Triodului. Este cea mai lungă perioadă din anul bisericesc. Durata ei variază între 40 și 26 de săptămâni, în funcție de data Paștilor: cu cât într-un an oarecare Paștile cad mai devreme iar în anul următor cad mai târziu, cu atât perioada Octoihului e mai mare; dimpotrivă, cu cât într-un an oarecare Paștile cad mai târziu iar în anul următor mai devreme, cu atât perioada Octoihului se scurtează. De altfel, toate aceste trei perioade, fiind dependente de data variabilă a Paștilor, încep și se sfârșesc nu la date fixe, ci variabile de la an la an.
Prin întocmirea anului bisericesc și prin rânduielile ei de cult, Biserica urmărește în primul rând ca persoană și amintirea Mântuitorului să fie prezentă în chip tainic, dar real și continuu, în fiecare din zilele și din anii vieți noastre. Astfel, anul bisericesc ortodox reînnoiește viața cu Hristos și în Hristos în cadrele timpului istoric, realizând un fel de prelungire a întrupării și a vieții istorice a Mântuitorului, care devine o prezență vie în viața credincioșilor, ca atunci când era pe pământ.
Mai trebuie remarcat faptul că anul bisericesc ortodox este alcătuit prin combinarea a două cicluri concentrice – dar deosebite – de sărbători sau zile liturgice:
a) un ciclu mobil, concentrat în jurul datei Paștilor, care are în centrul sau exclusiv persoana Mântuitorului (ciclul pascal sau hristologic), despre care am vorbit mai sus;
b) un ciclu fix, care comemorează mai ales șirul sfinților pomeniți în fiecare zi din cele 12 luni ale anului calendaristic, începând cu septembrie și terminând cu august. Acest al doilea ciclu este de origine pur creștin.