Anul Nou Pomicol

Sărbătorile cu întreaga lor gamă de datini și obiceiuri legate de activitățile pomicole, extinse pe durata unui an calendaristic, se circumscriu calendarului popular pomicol.
Anul Nou Pomicol, cum aflăm de la etnograful Mihai Camilar, „își avea începutul în luna februarie, când seva pomilor fructiferi prindea să circule prin tulpini, dând primele semne de trezire la un nou ciclu vegetativ”.
Sărbătorile de la începutul anului pomicol
În prima parte a lunii februarie, calendarul popular pomicol înregistrează o concentrare de sărbători populare „presărate – așa cum menționează el în lucrarea „Calendarul popular bucovinean: punte peste veacurile misterului existenței” (Editura Mușatinii, Suceava, 2012) – cu acte magice și obiceiuri întemeiate pe străvechi ceremoniale de înnoire a timpului”.
Sărbătorile de la începutul anului pomicol sunt Ziua Omizilor (1 februarie – Sfântul Trifon, Triful sau Trif Nebunul), Ziua Ursului (2 februarie – Stretenia) și Martinii de iarnă (1-3 februarie).
„În zonele pomicole ale Bucovinei – scrie Mihai Camilar – aceste sărbători erau ținute cu mare pioșenie. Parte dintre acestea (Ziua Omizilor – Triful) se mai țin și astăzi prin satele noastre”.
Ziua Omizilor (Triful) și Ziua Ursului (Stretenia)
Ziua Omizilor, în care se sfințea apa cu care se stropeau pomii în cadrul unui ritual cu semnificații apotropaice, se sărbătorea pentru ca pomii să nu fie atacați de insecte.
Sfântul Trifon – Trif, care în calendarul popular este consemnat ca fiind patronul omizilor și al gângăniilor dăunătoare, era sărbătorit pentru ca gângăniile să nu se înmulțească și să nu distrugă culturile și pomăturile, dar și pentru ca oamenii să nu înnebunească (Trif Nebunul).
Ziua Ursului, sinonimă cu Stretenia, se asocia cu o serie de practici ancestrale, „ursului atribuindu-i-se un caracter divin în regenerarea naturii, drept care în această zi se oferea ofrandă ce consta în mari cantități de carne înșirată pe cărările din pădure”.
În Bucovina se credea că, dacă de Trif nu era zăpadă, iarna va mai dura, iar dacă în noaptea dinspre Stretenie era senin, se considera că în anul respectiv rodul câmpului va fi mai bun.
Martinii de iarnă
Martinii de iarnă, consemnați în calendarul popular între 1 și 3 februarie, erau „divinități mitologice, patroni ai urșilor”, iar zilele se țineau „pentru protejarea vitelor de furia sălbăticiunilor”. Cel mai puternic și mai fioros dintre Martini era Martinul cel Mare, sărbătorit pe 2 februarie, zi numită în calendar Ziua Ursului.