Anul Caprei

Gata cu anul Calului, pășim în anul Caprei (unii zic „al Oii”, dar cică-i tot una). La 19 februarie (taman ziua mea de naștere!) începe anul Caprei de Lemn. Din 1931 încoace am avut parte de tot soiul de Capre: de apă (1943), de lemn (1955-56), de foc (1967), de pământ (1979), de metal (1991), din nou de apă (2003). Capra de Lemn este, conform calendarului chinezesc, ori albastră, ori verde – culori fără reprezentare în mediul caprin obișnuit și, desigur, doar cu valoarea simbolică, zice-se pozitivă. Orientalii sunt siguri că, în 2015, vom afla mai lesne drumul către înțelegere și „vigoare economică”: „toate conflictele se vor rezolva în mod pașnic și-n toate domeniile vieții, începând cu planul profesional și sfârșind cu viața amoroasă”. Să tot trăiești!
Și în precedentele ei apariții pe firmament, Capra de Lemn a făcut ca amenințările agresive să se preschimbe în compromisuri, izbutindu-se pași importanți pe calea înțelegerii și cooperării internaționale. În 1895 s-a semnat Tratatul chino-japonez de la Simonoseki, iar în 1955-56, bogăție de înțelegeri: a luat ființă Pactul de la Bagdad, Tratatul Organizației Asiei de Sud-Est, Pactul de la Varșovia, Germania de Vest a aderat la NATO… Tot în ani „căprești” s-a instituit Premiul Nobel, au apărut magazinele McDonald’s, s-a deschis primul Disneyland… Nu-i vorbă, n-au lipsit nici cutremurele, inundațiile, uraganele și, spre a ne feri de ele, înțelepții orientali oferă câteva soluții simple și la îndemâna oricui.
De reținut: ca să dizolvăm energia rea este suficient să atârnăm un clopoțel metalic în partea de vest a locuinței. Bolile, datorate stelei hâde numărul 2, pot fi evitate prin așezarea, către colțul de sud-vest al casei, a șase monede metalice. O simplă coală de hârtie roșie pusă unde trebuie ne apără de răutatea stelei numărul 3, patroana conflictelor și a jafului. Mare grijă cu exactitatea stabilirii punctelor cardinale! Se pare că am fi avut parte de mult mai multă liniște dinspre Cotroceni dacă ne-am fi priceput să așezăm lângă zidul palatului trei tulpini de bambus într-o vază „din sticlă clară” – dar nu-s foarte sigur, fiindcă soluțiile valabile în 2015 s-ar putea să nu fi acționat și în 2014, alta fiind poziția aștrilor.
Concluzia Horoscopului chinezesc: „2015 este un an care îndeamnă la folosirea abilităților mentale contra forței brute, a îngrădirii agresivității prin punerea în valoare a bunului-simț și a strategiei înțelepciunii.” Marea șansă a lui Klaus Johannis! În ce ne privește și-n funcție de trăirile fiecăruia, anul ce s-a dus este
considerat fie rodnic și dătător de speranțe, fie trăit degeaba, fie și mai rău, adică purtător de nefericire și belele. Și pentru unii, și pentru ceilalți, aceeași cataplasmă: nădejdea, înscrisă în orizontul incert al așteptării. Conștient ori nu, fiecare dintre noi așteptăm ceva.
Paler spunea că „așteptarea are valoare câtă vreme aștepți să se întâmple ceva, câtă vreme îți poți închipui că se va întâmpla ceva, chiar dacă nu se va întâmpla nimic. A aștepta așteptarea e moarte… O așteptare nu seamănă cu alte așteptări. Așteptările diferă între ele ca oamenii.” Așa-i. Unii (se) așteaptă să primească Premiul Nobel, alții să-și dreagă acoperișul ori să capete pachetul de sărbători de la primărie. Cei mai mulți investesc nădejdi în universul familial: să-și vadă băiatul însurat și la casa lui, să se afle leacul cancerului și soțul să redevină ceea ce a fost, să i se potrivească nepoatei condurul Cenușăresei – dacă nu, simplu și foarte direct, așteptarea general valabilă: câștigul la Loto. Renunțarea la așteptare înseamnă moarte, mai întâi psihică, apoi și fizică. Câtă vreme poartă însemnul încrederii optimiste, se înscrie printre factorii motivanți ai rezistenței la coroziunea anilor. Când e copleșită de temeri și bântuită de angoase, devine inamicul propriului destin.
Shakespeare vedea și dincolo de orizontul nădejdii: „Așteptarea este rădăcina tuturor durerilor de inimă”. Asta fiindcă, mai devreme sau mai târziu, vine ceasul bilanțului, când constați că ai mizat pe fantasme. Sigur, dacă nu-ți faci iluzii, n-ai deziluzii, dar cine trăiește fără o brumă de iluzii? Îndrăznim să așteptăm de la 2015 un strop de bucurie, de liniște, de regăsire, de înțelegere, de unitate în fața provocărilor veacului. S-ar putea să nu luăm seama, dar românii și România se află în pragul unui nou început.