Spre deosebire de Anul Civil, care începe la 1 ianuarie, prima zi din Anul Bisericesc este 1 septembrie, pentru că, după Tradiția moștenită din Legea Veche, aceasta a fost prima zi a creației și ziua în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos și-a început activitatea Sa pe pământ.
Părintele Profesor Teofil Anastasoaie – Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor a oferit mai multe detalii: „Anul bisericesc începe cu luna septembrie, ziua 1, pentru că, potrivit Tradiției vechi-testamentare, în această lună Dumnezeu a început zidirea Cerului și a Pământului. De asemenea, conform Sfintei Scripturi, Mântuitorul și-a început activitatea pământească atunci când, intrând în sinagogă, a citit cuvintele proorocului Isaia care profețeau despre Sine: „Duhul Domnului peste Mine este pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor”, tot în luna septembrie. De asemenea, această lună cuprinde sărbătoarea începutului mântuirii noastre, adică Nașterea Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu pe care creștinii ortodocși o serbează pe data de 8 septembrie. Anul bisericesc începe pe 1 septembrie și ține până pe 31 august și se diferă de Anul civil pentru că urmărește evoluția evenimentelor din viață și activitatea Mântuitorului”.
În centrul Anului Bisericesc se află sărbătoarea Învierii Domnului, în funcție de care anul bisericesc se împarte în trei perioade, numite după cartea principală de slujbă: Perioada Triodului, Perioada Penticostarului și Perioada Octoihului. În acest sens, Părintele Profesor Teofil Anastasoaie ne-a oferit mai multe amănunte: ’Anul bisericesc cuprinde 3 mari perioade. După evenimentele pe care le celebrează, perioada Triodului amintește de evenimentele legate de Patimile și Moartea Mântuitorului Iisus Hristos; ea se întinde pe o lungime de 10 săptămâni, fiind numită perioada prepascală, înainte de Paști, și se sfârșește în noaptea Sâmbetei celei Mari. Urmează perioada Penticostarului, perioada pascală care cuprinde 8 săptămâni și are în centru cea mai mare sărbătoare creștină Învierea Mântuitorului Iisus Hristos; este o perioadă de bucurie în care serbăm biruirea morții; această perioadă se sfârșește cu o altă mare sărbătoare, Pogorârea Duhului Sfânt, o sărbătoare de bucurie când Duhul Sfânt pogorât asupra Sfinților Apostoli întemeiază Biserica văzută. Cea de a treia perioadă, ultima, și cea mai lungă este perioada Octoihului care se întinde de la sfârșitul perioadei Penticostarului, din lunea de după Duminica Tuturor Sfinților și până la începutul perioadei Triodului, care își are geneza la Duminica Vameșului și Fariseului”.
Părintele Profesor Teofil Anastasoaie subliniază și semnificațiile celor trei perioade ale anului bisericesc: „Cele trei perioade bisericești, perioada Triodului, perioada Penticostarului și perioada Octoihului, care alcătuiesc anul bisericesc urmăresc ca prin toate rânduielile de cult să pună în fața credincioșilor amintirea evenimentelor legate de persoana și activitatea Mântuitorului Hristos pentru a-L transforma într-o prezența vie. De asemenea, cele trei perioade mai amintesc și de misiunile pe care le-a împlinit Mântuitorul Iisus Hristos în lume: perioada Triodului reînnoiește oficiul arhieresc al Mântuitorului, adică activitatea Sa de Mare Preot pentru că are în centru sărbătoarea Vinerii celei Mari a Jertfei Mântuitorului, întrucât Mântuitorul Iisus Hristos, ca Mare Preot, S-a adus pe Sine Jertfa pentru răscumpărarea lumii; perioada Penticostarului amintește și celebrează lucrarea Mântuitorului întru slava, Învierea Mântuitorului și toate evenimentele legate de această mare sărbătoare, amintind de biruirea păcatului și a morții, triumful luminii și a bucuriei pascale (această perioadă poate fi numită perioadă de slava a Mântuitorului); urmează perioada Octoihului în care avem mari sărbători creștine: Nașterea și Botezul Mântuitorului Hristos, această perioadă amintind de activitatea profetică sau didactică, de învățător a Domnului nostru Iisus Hristos când prin predică și activitatea Sa a pregătit pe cei care Îl ascultau pentru marea Jertfă de Răscumpărare și Învierea Sa”.
De asemenea, Părintele Profesor Teofil Anastasoaie menționează și rânduielile liturgice specifice din prima zi a anului bisericesc: ’Sfinții Părinți au rânduit ca să se săvârșească o slujbă de mulțumire specială, slujba Te-Deum-ului, prin care cerem ajutorul lui Dumnezeu și binecuvântarea pentru că această nouă perioadă în care intrăm să fie pentru noi un nou parcurs duhovnicesc în care să ne putem desăvârși, să putem să ne sfințim sufletele și să însemne pentru noi un an numărat în vistieria anilor binecuvântați de mântuire”.
