La Galeria de Artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava a avut loc, cu câteva zile în urmă, vernisajul expoziției personale de pictură a artistului plastic fălticenean Anton Costîn.
Un „colorist remarcabil”, care reușește să surprindă „trăirea interioară a personajelor” portretizate
Expoziția, care etalează un număr de 70 de lucrări realizate cu vopsele acrylice, aliniază nu mai puțin de 40 de portrete, din care cele mai multe, așa cum a remarcat la deschidere artista plastică Lucia Pușcașu, președinta Uniunii Artiștilor Plastici – Filiala Suceava, sunt „portrete ale cunoștințelor, rudelor și colegilor de breaslă”.
Lucrările, realizate toate în acest an, relevă calitățile unui „colorist remarcabil”, care reușește să surprindă „trăirea interioară a personajelor” portretizate.
O expoziție care, așa cum a spus pictorul Adrian Bocancea, cel care a prezentat manifestarea, s-ar fi putut numi „Împăcare”, pentru că, prin expunerea portretelor și a unor scene de vernisaj, Anton Costîn aduce în perimetrul galeriei sucevene figuri de colegi cu care a avut deseori dispute și cu care relațiile s-au diluat.
Un „pasionat și talentat portretist”
Vechiul și constantul prieten Adrian Bocancea, care l-a asistat cu o zi în urmă la panotare și și-a asumat la vernisaj rolul de prezentator, a glosat pe tema prieteniei ca „nemaipomenită regulă de viață”, circumscriind într-o „concisă carte de vizită” activitatea artistică a lui Anton Costîn, care, „în afluxul unor curente artistice”, aflux provocat de „fluviul postmodernismului”, își urmează neabătut „calea liniștită și aurită”, consolidată pe fundamentul a ceea ce a învățat temeinic și serios („desen, compoziție, armonie, echilibru…”).
Remarcând originalitatea subtemei scenelor de vernisaj, dar apreciind și studiile de nud („cu ductul liniei care subliniază volumele”) cu care artistul și-a rotunjit desfășurarea expozițională, Adrian Bocancea a conturat profilul de „pasionat și talentat portretist” al artistului fălticenean.
Artistul „surprinde ceea ce au mai intim personajele sale”
Dacă Luiza Barcan scria, cu mai bine de zece ani în urmă, despre un „Autoportret cu ciudă” pe care Anton Costîn l-a interpus între peisaje și nuduri („o viziune asupra lui însuși, plină de umorul ce-l caracterizează din plin”), prin seria figurilor de acum, pe care Adrian Bocancea propune să o intitulăm „Împăcare”, artistul (care de data aceasta nu s-a mai autoportretizat) „surprinde ceea ce au mai intim personajele sale”.
În încercarea sa de a se autodepăși, el își mobilizează „gândul, rațiunea și înțelepciunea” în procesul artistic.
Anton Costîn, care, așa cum a precizat prof. Constantin Bulboacă „parcă are ceva din duritatea lui Gauguin”, ascunde în spatele acestei „aparențe de asprime și duritate” un candid „suflet de visător”.
*
Mărturisind că are un „dar special” de a-și face vrăjmași, Anton Costîn, căruia Adrian Bocancea i-a recunoscut calitatea de „fin analist al figurii umane”, întinde prin această expoziție o mână prietenească celor cu care a intrat în dispută și încearcă o împăcare prin culoare.
