În cadrul celei de-a II-a ediții a Festivalului Internațional de Literatură Satirico-Umoristică „Umor fără frontiere în Țara de Sus” (festival-concurs care s-a desfășurat la Vama în intervalul 20 – 22 septembrie a.c.) a fost lansată o „Antologie de umor galinaceu”, lucrare realizată și îngrijită (din embrion) de Emil Ianuș.
57 de autori, „floarea cea vestită a epigramiștilor români”
Cartea, ilustrată de graficianul humorean Radu Bercea, conține epigrame, poezii și texte satirice care au ca subiect principal oul și reunește un număr de 57 de autori, „floarea cea vestită a epigramiștilor români”, așa cum scrie în cuvântul de deschidere scriitorul Ion Prelipcean.
„Ideea – spune el – a apărut la Vama, în casa unor femei tinere și frumoase, Letiția și Cătălina Orșivschi, care au organizat în propria lor locuință fastuoasă o splendoare de Muzeu al oului încondeiat”.
Ion Prelipcean precizează că epigramiștii și umoriștii „au abordat subiectul cu toată seriozitatea vorbind despre oul primordial, izvorul lumii vii, embrionul lumii, despre oul lui Columb, ori oul lui Brâncuși, dar și despre oul clocit ce naște pui vii, sau Cloșca cu puii de aur. Cocoșul, găina și alte zburătoare de prin aer (n.n. aici a-mbârligat-o prefațatorul întrucât enumerând zburătoarele a trecut și…struțul), ori ființe de pe pământ…sau lighioane de prin apă…devin subiecte pentru zeflemiști”.
„Puțin umor galinaceu / Semnat de-o droaie de fazani!”
Portretul grafic al fiecărui autor este însoțit de fișa personală care cuprinde „data ecloziunii” (data nașterii), „cuibarul natal” (localitatea de baștină), „cuibarul actual” (localitatea de domiciliu), „succese de cuibar” (lucrări publicate) și „produsul galinaceu” (genul literar practicat).
Așa că, alături de epigrame tematice (dintre care am ales-o pe cea semnată de Mihai Haivas: “Amicul meu, celibatar / Mi-a zis, așa, să-mi facă-n ciudă / Decât un pui fript la grătar, / Mai bine o puicuță crudă!”) veți putea citi rondeluri („Rondelul găinii născătoare de pui vii” sau „Rondelul lebedei mâncate de țigani”), sonete („Sonetul Muzeului din Vama”), fabule („Corbul și găina”, „Puiul care s-a crezut cocoș”, „Fabula cucurigului”) și chiar o scurtă proză umoristică („Galinaceum”).
Aș încheia cu unul din catrenele lui Vasile Vajoga, care este dedicat chiar acestei antologii („Volumului «Umor galinaceu»”): “Citind volumul ăsta eu / Remarc, stimați contemporani, / Puțin umor galinaceu / Semnat de-o droaie de fazani!”.
