Antoine Leiris și-a pierdut soția, Hélène Muyal-Leiris, pe 13 noiembrie 2015 în atacurile teroriste de la Bataclan (Paris). Răvășit de durere, Leiris scrie o scrisoare deschisă către atacatorii care au omorât-o pe soția lui.
El refuză ca această crimă să îi definească viața sau pe cea a copilului lor, în vârsta de numai 17 luni la momentul atacului. Scrisoarea lui este preluată de ziare și televiziuni din întreaga lume ca un manifest împotriva urii.
Leiris spune întreaga poveste a luptei sale cu suferința după pierderea soției lui. „Nu veți avea ura mea” este o carte de o frumusețe sfâșietoare, despre cum el și fiul lui, Melvil, au supraviețuit durerii.
O carte plină de curaj și sinceritate, care răspunde unei întrebări imposibile: cum pot să merg mai departe? O mărturie rară și greu de uitat despre supraviețuire, ce transmite un îndemn universal la speranță.
Mesajul lui Leiris este o stea călăuzitoare în aceste vremuri întunecate. Despre cum numai dragostea poate învinge întotdeauna ura.
Sursa: www.libris.ro
Antoine Leiris: „Nu veți avea ura mea”
Recomandări
Mănăstirea Domnească Sfântul Procopie de la Bădeuți – ctitorie a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt
Cockteil… cu amor, umor și poezie. O polemică amuzantă… transcarpatică
Sărbătoarea ctitorului Mănăstirii Putna, Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt
Ce carte o mai fi și asta?
„Disecție”
