Anteriul lui Arvinte

De regulă, când apărea un nou „Mers al trenurilor” întâi de toate căutam noutățile: servicii noi, trasee noi, relații noi, orarii noi ș.a.m.d. Constant, Serviciul „Mersuri de tren” se arăta preocupat de posibila și necesara îmbunătățire a prestației Companiei Căilor Ferate, căutând soluții care, în pofida tuturor dificultăților Companiei și a subfinanțării cronice, să ofere cât de cât călătorului un plus de confort, o diminuare a duratei voiajului, o sincronizare mai lesnicioasă a legăturilor feroviare. De-o vreme încoace nu se mai schimbă nimic (vorba lui Caragiale, „să se modifice, dar să nu se schimbe nimic”). Și dacă, totuși, apare adierea vreunei noutăți, nu poate fi decât în dauna călătorului: trenuri împuținate, trasee „albăstrite” (pe harta CFR, semn că-s linii închise), trenuri „în zgardă” (circulă doar în anumite zile), trenuri „coafate” (Inter-regio cu mers de Regio, adică, oprind la toate porțile), trenuri „de ornament” (același unic tren figurează în tabele pe sute de kilometri de două sau chiar de trei ori, să lase impresia densității feroviare – deși ar fi suficientă o unică precizare în subsolul paginii, de genul „vara, circulă la Mangalia”), secții pe care acum se „circulă facultativ”, doar pentru grupuri de peste 30 persoane, cu programare – Oravița-Anina) ș.a.m.d. Singura excepție aptă să confirme regula este reducerea timpului de mers pe ruta București-Suceava, datorită reabilitării unei porțiuni de cale din magistrala 500 – de-ar fi bani, s-ar putea reface toate celelalte porțiuni de linie cu durata de exploatare depășită, dar nu-s și cârpim anteriul lui Arvinte luând de aici și dând dincolo. În 1939, de la Iași la București se ajungea în cinci ore. În 2019, în șapte! Spicuiesc din noul „Mers”: două trenuri mai puțin pe secția Suceava-Cacica, unul în minus pe relația Verești-Botoșani (botoșănenii nu mai au nici vagon de dormit până în Capitală), multe destinații oropsite, cu trenuri tot mai puține (Sighetul Marmației ș.a.). Se menține minciuna gogonată de la pag. 219, unde sunt invocate „trenurile Henri Coandă Expres” care „asigură transportul între Gara de Nord și Aeroportul internațional Coandă”. Respectivele „săgeți albastre” nu mai circulă de ani buni, serviciul lor fiind transferat în sarcina garniturilor care trec oricum pe acest traseu, așa că personalul cutare de Urziceni este învestit, teoretic, cu rangul de „Expres Henri Coandă” până la halta P.O. Aeroport, după care redevine ceea ce totdeauna a fost, un amărât tren Regio. Iar turistul străin va căuta zadarnic, în Gara de Nord, iluzoriul „Expres Henri Coandă” – cum să-și închipuie că-i ține locul Personalul de Urziceni? Te întrebi, constatând imobilismul cu care noul Mers al Trenurilor aproape că îl copiază pe precedentul, care-i pricina încremenirii în proiect? Simplu: CFR se mai poate strădui doar să mențină pe șine ceea ce de bine, de rău, totuși se mișcă, nu se poate lansa în cine știe ce înnoiri de substanță, câtă vreme în 1990 opera cu 6000 de vagoane, iar acum mai are în circulație 850, restricțiile de viteză parazitează sever toate secțiile, electrificarea n-a mai înaintat cu un metru după revoluție, locomotivele electrice sunt peste măsură de îmbătrânite (unele au mai mult de 50 de ani!), iar fondurile care ar permite necesara resetare a căilor ferate române pur și simplu nu există! Și fiindcă am vorbit (apropo de „Trenurile Expres Henri Coandă”) despre tendința ținerii gunoiului sub preș, aș propune și o discuție privind sinceritatea privind gratuitățile (prea multe – dar asta-i altceva) oferite de CFR. Pensionarii primesc un număr de călătorii la clasa a doua, cu tren personal (Regio). Ar suna acceptabil, dacă vârstnicii ar circula doar primprejurul casei, fiindcă trenurile personale de lung parcurs care erau odată nu mai există de mult. Dacă ar fi să se încadreze în condițiile reale ale gratuității, adică tren personal clasa a II-a, pensionarul sucevean ce ar cuteza un drum până la București ar trebui să plece la 7,11 cu tr. 5432, să aștepte schimbarea trenului (5414) peste trei ore la Bacău, să mai schimbe o dată la Adjud, apoi la Mărășești, după două ceasuri să ia personalul de Buzău (5076) până la Ploiești, de unde singurul Regio ce-l mai poate aduce în Capitală pleacă la 4,27 și sosește la 5,49. Pentru a beneficia cu adevărat de reducere, pensionarul ar trebui să ajungă la București în circa 22 de ore și, eventual… în viață! Deci, povești de adormit Mitzura!