Autoritatea Națională pentru Protecția Familiei și Drepturilor Copilului (ANPFDC) a precizat, joi, că a formulat cereri de repatriere pentru toți copiii semnalați ca fiind neînsoțiți și că, în perioada 2008 – 2010, au fost repatriați 102 copii din Italia, 73 dintre ei având între 15 și 17 ani.
ANPFDC a arătat, pentru MEDIAFAX, că au fost formulate cereri de repatriere pentru toți minorii români semnalați după ce un raport prezentat, joi, de Caritas România a arătat că România adoptă o politică intensivă de recuperare a minorilor neînsoțiți din Italia, dar tinde să readucă în țară în principal copii cu vârste mici, în defavoarea adolescenților.
„Referitor la grupa de vârstă a minorilor români pentru care a fost solicitată repatrierea, precizăm că autoritățile române au formulat astfel de cereri pentru toți copiii români semnalați, indiferent de vârstă, etnie, sex sau stare de sănătate, etc”, se arată în răspunsul dat de ANPFDC.
Instituția mai precizează că de la încheierea Acordului de repatriere dintre România și Italia, au fost identificați 522 de copii români neînsoțiți pe teritoriul Italiei, cei mai mulți (281) în 2008, 153 în 2009 și 88 anul acesta, până în luna mai.
Dintre aceștia, 102 au fost repatriați: 60 în 2008, 23 în 2009 și 19 de la începutul anului iar cei mai mulți aveau între 15 și 17 ani.
Astfel, doar 15 dintre minorii repatriați au avut între 0 și 14 ani, 73 aveau între 15 și 17 ani, iar 14 dintre persoanele repatriate erau majore la data reîntoarcerii în țară.
„În cazul copiilor cu vârste mai mari (9-12 ani), în conformitate cu prevederile legislației ambelor state, dar și ale Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, după luarea deciziei privind repatrierea este solicitată opinia acestuia cu privire la această măsură. În situația în care opinia copilului ascultat este defavorabilă repatrierii în România, autoritățile italiene au continuat aplicarea măsurilor de protecție cu privire la aceștia, în conformitate cu interesul lor superior”, se mai arată în răspunsul remis agenției MEDIAFAX.
Potrivit ANPFDC, partea română a dus la îndeplinire cu celeritate obligațiile care îi revin prin Acordul de cooperare dintre cele două state, și a atras atenția că din datele statistice reiese un decalaj clar între numărul solicitărilor de repatriere formulate de autoritățile române și numărul minorilor efectiv repatriați din Italia.
România adoptă o politică intensivă de recuperare a minorilor neînsoțiți din Italia, dar tinde să readucă în țară în principal copii cu vârste mici, în defavoarea adolescenților, se arată în raportul de cercetare „Românii din Italia între respingere și acceptare”, realizat de Caritas România.
Potrivit raportului de cercetare, în perioada 2004 – 2009, numărul minorilor români neînsoțiți repatriați din Italia a variat între 26 și 37, neexistând o creștere clară, bruscă și constantă, ca efect al Acordului bilateral încheiat între România și Italia.
„Pentru numărul redus al minorilor români neînsoțiți repatriați în ultimii ani o explicație ar putea fi și dificultatea autorităților în identificarea minorilor. Din datele furnizate de Comitetul pentru Minori Străini, 77% din minorii străini neînsoțiți semnalați în 2008 nu au putut fi identificați. Aceasta înseamnă că pentru ei nu s-au putut începe anchetele familiale în țara de origine, făcând astfel imposibilă repatrierea. La aceste posibile explicații se adaugă și cazurile în care s-a identificat familia în țara de origine, însă există motive care împiedică repatrierea considerându-se că o eventuală măsură de repatriere ar reprezenta un pericol pentru minor”, se arată în raport.
Pe de altă parte, inițiatorii raportului atrag atenția că operatorii sociali au semnalat cazuri în care minorul intrat în sistemul de protecție a ajuns la vârsta majoră înaintea dispunerii măsurii de repatriere.
Potrivit documentului, România ar adopta o politică intensivă de recuperare a minorilor neînsoțiți, deși se consideră că ar tinde să readucă în țară în principal copii cu vârste mici, în defavoarea adolescenților.
„Spre exemplu pentru 87 la sută din minorii români neînsoțiți cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani, identificați în ultimii 10 ani în Lazio, nu s-au făcut cereri de repatriere de către autoritățile românești, deși este cunoscută la nivel național prevalența acestei grupe de vârstă”, se arată în raportul de cercetare.
Cererea specifică a autorităților românești de a repatria copiii mici nu ar fi benefică nici pentru minorii care riscă traume în momentul în care sunt luați dintr-o societate în care s-au integrat și duși într-o altă societate, în cadrul unor familii sau în centre care nu îndeplinesc întotdeauna condițiile necesare, nici pentru statul italian „care investește resurse considerabile pentru implementarea proiectelor educative, pentru ca apoi să îi repatrieze fără să știe care este situația lor și dacă reintegrarea în țara de origine este efectivă”.
Numărul copiilor români neînsoțiți din Italia a început să crească începând cu anul 2003, când numărul s-a dublat și a continuat să crească continuu. Această dinamică a fost influențată în special de accesul liber acordat românilor la țările spațiului Schengen pentru perioade inferioare a trei luni (la 1 ianuarie 2002) și aderarea României la Uniunea Europeană (la 1 ianuarie 2007).
