„Anotimpurile Bucovinei”

În corpul A al Universității „Ștefan cel Mare” se deschide mâine, la ora 11,00, expoziția personală de acuarelă a artistului plastic sucevean Dumitru Rusu. Organizată de universitatea suceveană împreună cu Asociația de Artă „Nicolae Tonitza”, sub egida Uniunii Artiștilor Plastici – Filiala Suceava, expoziția reunește sub genericul „Anotimpurile Bucovinei” un număr de 52 de lucrări ale unui artist pentru care „spațiul bucovinean – așa cum scrie criticul de artă și eseistul ieșean Valentin Ciucă în monumentalul album „Un secol de arte frumoase în Bucovina” – are consistența laitmotivului și privilegiul unor fantezii iscate din jocurile mereu imprevizibile ale realului”. Lucrări precum „Toamnă arămie”, „Dealul cu aluni”, „Poienița”, „Văioaga”, „Râpa Roșie”, „Zmeuriș”, Vin apele” sau „Dealul cu rugi” sunt decupaje dintr-o lume mirifică din care transpare destinul matricial al unui creator pentru care satul bucovinean nu este doar o amintire devorată de lăcomia timpului. „Desprins – cum remarcă Valentin Ciucă – parcă dintr-o frescă voievodală, Dumitru Rusu se identifică total cu spațiul spiritual al Bucovinei prin asumarea directă și definitivă a valorilor ei”.
Spuneam cândva că pentru Dumitru Rusu (care cu barba-i colilie are chipul unui bunic sfătos și blajin) Dumnezeu are suflet de fluture, un fluture care-și deschide aripile multicolore peste coline unduitoare, cu pante molcome, pe care se ițesc căsuțe gârbove, cu acoperișurile aplecate lin peste ulucile gardurilor, cu ogrăzi tăiate de cărărui pavate cu piatră de râu sau bătucite de pasul gospodarului, cu grădini umbrite de crengile pomilor, împrejmuite dar cu porțile primitoare deschise larg, cu bănci șchioape din lemn înnegrit de trecerea timpului și ciubere uitate prin smocuri mărunte de romaniță… Dumitru Rusu are (și-aici îl citez din nou pe exegetul ieșean) „arta de a face din peisaj o privilegiată stare de spirit”.