Anne Frank la Clubul European

Clubul European și marile teme ale lumii contemporane
Nu e o modă: Clubul European a devenit pur și simplu o formă de cultură europeană la care se asociază tot mai multe instituții românești. Și Școala cu clasele I-VIII nr.3 din Suceava, condusă de director prof. Venera Rusu, posedă un Club European de înaltă ținută. Unde putea să fie acest club mai bine plasat decât în ambianța bibliotecii (condusă de doamna Elena Alexa) și a sălii multimedia? Am găsit, așadar, pe 8 octombrie, la ora însorită a amiezei, în acest decor, un loc ideal pentru a vorbi cu copiii și profesorii lor despre mari teme europene de astăzi: democrație, egalitate de șanse, libertate, drepturile omului, educație antidiscriminare, ecologie de mediu, ecologie politică, ecologie profesională, ecologie socială. Recent, una din aceste teme s-a materializat prin acțiunea ce a marcat deschiderea activității clubului pentru anul școlar 2008-2009: O eroină, Anne Frank. Holocaustul, văzut prin ochii unui copil. Împreună cu profesoarele Silvia Bencu și Sidonia Apetrei și cu elevi ai claselor a VIII-a B (diriginte, prof. Paraschiva Gălățanu), de la Școala nr.3, dar și cu elevi ai Colegiului Național „Petru Rareș” sau de la Colegiul Economic Național „Dimitrie Cantemir” (profesoara Carmen Nicuțariu), am urmărit un documentar intitulat „Scurta viață a Annei Frank”, însoțit de numeroase citate din Jurnalul ei, de fotografii de familie și de documente istorice, inclusiv un fragment autentic dintr-un film ce conține cadre cu adolescenta decedată în 1945 în lagărul de concentrare nazist de la Bergen-Belsen. Acest documentar și comentariile făcute pe marginea lui au urmărit să răspundă întrebărilor despre viața din timpul persecuțiilor rasiale de sub Partidul Național Socialist al Muncitorilor din Germania lui Hitler, furnizând audienței mărturii și proteste împotriva gravelor încălcări ale drepturilor omului din acea perioadă, când au fost exterminați 11 milioane de oameni, din care 6 milioane au fost mai ales evrei, țigani, alte minorități declarate „inferioare” de către dictatura nazistă. Filmul documentar a constituit o bună introducere la subiectele privind discriminarea etnică, privind persecuția evreilor din al doilea Război Mondial (când Hitler a ordonat exterminarea poporului evreu în întregime) și a fost făcut după o idee de Gettit Netten.
Publicul prezent în sală a putut vedea o scenă originală din timpul eliberării Europei de către trupele aliate, când armata eliberatoare a lagărelor de concentrare aruncă în aer simbolul svasticii de deasupra porților de intrare într-unul din lagărele morții. Astfel era marcat sfârșitul terorii și începutul unei noi speranțe de libertate și egalitate între oameni.
De la arheologie la teroare
Cum dinamitarea svasticii urma scenelor despre viața tragică a familiilor de evrei deportați și exterminați, tinerii prezenți în sală au înțeles în sfârșit că simbolismul actual al svasticii este unul diabolic și antiuman, asasin. Svastica, o cruce cu brațele îndoite, a fost la originile sale cel mai sfânt simbol non-silabic din Hinduism. Prin denaturare, a ajuns, ulterior, să vorbească Europei despre descoperirile făcute de Heinrich Schliemann (care a reperat-o, primul, în vestigiile din cetatea Troia, asociind-o cu vechile migrații ale popoarelor indo-europene, ariane). Ulterior, după apariția Partidului Național Socialist al Muncitorilor Germani, svastica a fost confiscată de acest bloc politic, ca un simbol distinct al așa-zisei identități „ariane” (ce a însoțit evoluția ideologică a mișcării naționaliste germane timpurii numită völkisch), rămânând în istorie ca marcă asociată cu fascismul, nazismul, rasismul și Holocaustul. Astăzi, în Europa, majoritatea statelor interzic utilizarea svasticii, din cauza asocierii ei cu simbolistica extremist-teroristă din secolul trecut și din cauza atașamentului grupărilor reactivate neo-naziste la acest simbol. În România, pedeapsa pentru utilizarea svasticii este de 6 ani de închisoare. Și totuși încă se mai găsesc unii care, fie din ignoranță, fie din teribilism, ca să nu mai amintim de cei cu mesaj politic explicit, plasează câteodată svastici în ambientul nostru urban. Ca pe o provocare de a declanșa din nou mesaje și feed-back-uri despre teroare.
Direcția bunului român și a bunului european
Intrarea într-o școală are menirea de a ne readuce cu picioarele pe pământ. Tumultul mediatic, certurile adesea absurde ce au loc între politicieni, agitația stupidă și energofagă a demnitarilor ce conduc societatea românească se dovedesc niște veritabile rătăciri destinate oamenilor ce au pierdut busola. Dar în acest timp, în școli, totul este proaspăt, pentru că lumea copiilor este una a inocenței. Aici, în școlile românești ce se zbat ca să ofere tot ce este mai bun unor timide eminențe cenușii din care se vor ridica cetățenii noștri de mâine, fiecare zi cu reușite profesionale înseamnă încă un pas urcat pe scara vieții de un pui de om. Întrând în școală îți dai seama de ce copiii României sunt tot ce mai avem. În momentul de față, ei reprezintă singura bancă în care mai putem aduna averi pentru reconstrucția țării, după ce mareea bolșevică a lăsat în urmă o societate decadentă la nivelul câtorva generații. Investiția noastră în copii presupune o educație valoric înaltă, pregătire profesională, formarea unor specialiști buni, cu moralitate profesională, cu spirit de responsabilitate. Acești copii așteaptă de la noi un miracol. Deocamdată, acest „noi”, ca germene al societății civile responsabile, este reprezentat de profesorii și părinții elevilor, alături de conștiințele care înțeleg rolul educației în generarea unui viitor de calitate al poporului român. Prin faptele lor, reprezentanții Puterilor continuă de ani de zile, în ciuda declarațiilor lor oficiale, să ignore capitalul reprezentat de copii. Pe acest fundal de neglijare a viitorului, în condițiile date de o politică de stat ne-apropriată și de un vector legislativ incoerent, în circumstanțe dificile și adesea înconjurați de piedici morale de toate felurile, profesorii, educatorii, dascălii, părinții, copiii înșiși, depun eforturi imense pentru ca actul școlarizării să nu intre în faliment sau demisie morală și faptică sine die. Intrarea tinerilor noștri, ca absolvenți, într-o lume a indiferenței și a competiției imorale nu va fi ușoară. Viața lor într-o societate lipsită de criterii de valoare sau de meritocrație autentică va fi un calvar. Ca și a noastră. Zbuciumul lor într-o lume politicianistă care se mută din registrul caragialesc în cel mafiot îi va distruge, așa cum i-a oprit adesea din evoluția normală și pe părinții sau bunicii lor, într-un procent uluitor. Clubul European este o insulă educațională în care, studiind cazuri concrete de abolire de la civilizație sau dezbătând probleme profunde ale României reale și ale Europei multiculturale, copiii noștri se îmbogățesc și se dezvoltă. Direcția acestei dezvoltări este aceea a bunului european și a bunului român. Adică a Cetățeanului unei noi speranțe de mai bine lansată asupra lumii.
Partenerul Clubului European de la Școala nr.3 este Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera” (director profesor Gabriel Cărăbuș), iar între cele două instituții s-au semnat protocoale prin care biblioteca furnizează materiale europene (deja, câteva hărți și materiale promoționale UE fiind oferite de Centrul de Informare Comunitară UE si NATO al bibliotecii).