Ani lumină…

…ne despart de ceea ce se întâmplă în restul lumii. De fapt, restul lumii părem a fi chiar noi, adică o entitate de care te poți lipsi, ceva de felul mărunțișului pe care-l primeai rest la ziare, când „Scânteia” costa 30 de bani. Acest groaznic adevăr a ieșit la lumină în cele trei zile de când urmăresc turneul final al Campionatului European de tineret care se desfășoară în Portugalia. Un turneu care ne înfrățește, prin rezultate, cu gazdele acestuia, fiindcă dacă faceți un exercițiu de memorie, s-ar putea să vă reamintiți că și România a organizat chestia asta acum vreun deceniu. Mamă, mamă, ce fericiți eram că în sfârșit am ajuns și noi o dată (prima și singura!) în turneul final. Bașca faptul că, organizându-l chiar noi, ne și vedeam câștigători, cu o echipă a cărei medie de înălțime amintea de coloniile de pinguini, datorită mai ales celor doi Florentini: Petre și Dumitru. Numai că am obținut fix 0 (zero) puncte. Iar echipa aia de tineret de atunci, condusă de, ați ghicit!, Pițurcă, s-a transformat în naționala de seniori din anii care au urmat. Atunci, de ce să ne mire rezultatele de azi? Ei bine, cum ziceam, tot așa și Portugalia: plină de elanul de gazdă, și cam atât, a pierdut în fața Franței, apoi și cu Serbia-Muntenegru, nereușind să înscrie măcar un singur gol. Ce mai: frații noștri din celălalt capăt al Europei! Numai că, spre deosebire de pițurcii din deceniul trecut, ăștia chiar joacă. Și, totuși, pierd. Oare de ce? … Și uite-așa, ajungem la problema de fond: oameni buni, ce fotbal am văzut în numai trei zile, m-a îmbolnăvi. Vă jur că dacă punem față în față oricare din naționalele de tineret de la turneul final cu cea de șoave și pompilici, se înregistrează scoruri-fluviu. Franța ne-ar da vreo 5-6 (că i-a dat 3 Germaniei care, și ea, ne-ar bate cu vreo 3-4!), Ukraina ne-ar descălța, iar Italia sau Danemarca (da, da iarăși asta!) ne-ar lua și izmenele. Repet, dacă am juca cu adulții. Pe ăia de la tineret (alde Zicu, Pleșan, Mitea) i-ar pulveriza. Cam asta e diferența. Adică aia din titlu. Orice performanță ar fi realizat Steaua sau Rapid, decalajul dintre noi și toți ceilalți a crescut, căpătând dimensiuni cosmice. Față de ceea ce ne așteaptă de acum înainte, s-ar putea ca meciul România-Danemarca de acum câțiva ani să devină, în timp, dacă nu o mare performanță, măcar o amintire foarte plăcută!